Miron Constantinescu și reinstituționalizarea sociologiei: interviu exclusiv cu Radu Constantinescu, fiul reputatului profesor

Miron Constantinescu a fost un renumit sociolog, istoric, om politic român, membru titular al Academiei Române (1974).

A jucat un rol decisiv în reinstituționalizarea sociologiei, care fusese catalogată drept „știință burgheză” și interzisă după instaurarea comunismului.

Cu prilejul simpozionului național “Satul românesc: trecut, prezent, viitor. 80 de ani de la cercetarea sociologică a plasei Dâmbovnic”, organizat în comuna Rociu, am avut bucuria să aflăm mai multe amănunte despre profesorul și tatăl Miron Constantinescu chiar de la fiul acestuia, cercetătorul Radu Constantinescu. 

Rep. Stimate domnule Radu Constantinescu, vă propun să evocăm, în câteva cuvinte, figura profesorului Miron Constantinescu și contribuția sa la reinstituționalizarea sociologiei în România.

R.C. Da… Ar trebui să discutăm mai întâi despre opțiunile lui politice și opțiunile lui culturale, pentru că cele două erau în contradicție. A crescut singur. A rămas orfan de tată de la șapte ani și orfan de mamă de la paisprezece ani. A trebuit să se întrețină singur, doar prin meditații. A terminat bacalaureatul cu cea mai mare medie pe țară în anul respectiv. Ținând cont de aceste date, între a opta pentru comunism și legionarism, intelectual vorbind, a optat pentru comunism. Credea în ideea de dreptate socială. Nimeni nu știa înainte de război ce va deveni comunismul. Nimeni nu știa că vor veni tancurile rusești. Dar, fiind ardelean în primul rând, nu s-a mai dezis nici după aceea de crezul din tinerețe.

Rep. Și, totuși, cum a interpretat turnura pe care au luat-o evenimentele după 1945?

R.C. În ciuda tuturor deraierilor, abuzurilor, exceselor sovietice, pe care le-a conștientizat, a continuat să creadă în virtuțile socialismului, în ideea de dreptate, de echitate socială. Când i-a fost clar că una au visat ilegaliștii și altceva s-a petrecut pe scena politică, și-a folosit funcțiile politice foarte înalte pentru salvarea culturii. De aceea sociologia postbelică este opera lui, pentru că ea a fost interzisă imediat după instaurarea comunismului. Întâmplarea a făcut ca, după o perioadă de zece ani de persecuții, tata să urce din nou politic, odată cu creșterea influenței sociologiei europene.  A profitat de context ca să preia stindardul și să salveze învățământul sociologic.

Rep. Dincolo de aspectele politice și profesionale, cum era Miron Constantinescu ca om, ca tată?

R.C. Perioada cea mai fericită în familie a fost când a intrat în dizgrația regimului. Altfel muncea de la opt dimineața până la trei noaptea zi de zi, ani de zile. Când l-a dat jos Gheorghiu-Dej a fost constrâns să mai stea și pe-acasă, iar noi am avut o copilărie fericită cu tata. A fost un tată adevărat, a fost cea mai frumoasă perioadă. Noi, copiii, nu am avut ce să îi reproșăm, niciodată. Dar apoi a început din nou să urce în ierarhie, a devenit iarăși robul slujbei și s-a dedicat complet profesiei. Astfel că până în 1957 l-am văzut foarte rar, și după 1968 la fel de rar. Era excesiv de serios în tot ce făcea, și acasă și în profesie. Așa a trăit până în 1974, când a fost lichidat fizic.

Rep. Cum a fost receptat după 1989? Opera i-a mai fost reeditată după căderea vechiului regim?

R.C. Cărțile nu s-au mai reeditat, dar toți profesorii prezenți aici, la simpozion, i-au fost studenți. Cu toții l-au pomenit la superlativ. Dar a fost pomenit și negativ de alții, de tot felul de detractori și eroi post factum. În cartea recent publicată i-am făcut o biografie completă și realistă, pentru că, din cauza opțiunilor lui politice, a avut și are foarte mulți denigratori.

Radu Constantinescu și prof.univ.dr. Dumitru Otovescu

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *