Sfântă Liturghie Arhierească la resfinţirea Bisericii din Parohia Piţic, Protopopiatul Tg. Cărbuneşti, judeţul Gorj

În Duminica a 24-a după Rusalii (Învierea fiicei lui Iair); Ap. Efeseni 2, 14-22; Ev.Luca 8, 41-56, din data de 28 octombrie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu,  Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi în frunte cu Preacucernicul Părinte Protoiereu, Pr. Iulian Mărgineanu, în prezenţa a peste trei sute de credincioşi, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de resfinţire a Bisericii cu Hramul «Adormirea Maicii Domnului», Parohia Piţic, din com. Bumbeşti-Piţic, Protopopiatul Tg. Cărbuneşti, judeţul Gorj. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova. La Sfânta Liturghie, diaconul Ion Croitoru a fost hirotonit preot în Parohia Dăbuleni 1 (Dolj).

“Mă simţeam dator să las acestui micuţ sat, această biserică”

Preacucernicul Părinte Protoiereu, Iulian Mărgineanu a dat citire actului de resfinţire a bisericii şi a spus: “Cu Voia şi cu ajutorul Lui Dumnezeu, Cel Închinat şi Slăvit, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, şi cu rugăciunile Preafintei Născătoarei de Dumnezeu, s-a resfinţit această biserică având Hramul «Adormirea Maicii Domnului», care s-a construit între anii 1978-1982, fiind sfinţită în octombrie 1982, de către vrednicul întru pomenire, Înaltpreasfinţitul Nestor Vornicescu”. Lucrările de înfrumuseţare s-au făcut cu osteneala enoriaşilor din parohie, sub îndrumarea Părintelui Paroh, Pr. Săpun Ioan, care a primit gramată chiriarhală de mulţumire şi Crucea «Sf. Cuv. Nicodim» clasa I, cu care prilej a spus: “Aceasta va rămâne o zi care nu se poate uita prea uşor, fiind ziua în care Înaltul Ierarh se află în mijlocul nostru, ca şi în iunie 2013, în octombrie 2015, dar, iată că tot în octombrie, An Centenar 2018, sunteţi iarăşi cu noi, Înaltpreasfinţia Voastră, pentru că aici erau şi ruinele fostei biserici construite cu 250 de ani în urmă, iar dorinţa noastră a fost, de când am venit aici, cu 43 de ani în urmă, să construim o biserică nouă în acest cimitir. Credinţa enoriaşilor din acest sat a fost atât de mare, încât, în timp de patru ani s-a ridicat această sfântă biserică. După 36 de ani, această sfântă biserică a fost renovată, iar dorinţa mea este de a lăsa în urmă o sfântă biserică frumoasă în care să se roage credincioşii. În doar cinci luni, am făcut ceea ce se vede, cu ajutorul primăriei, al binevoitorilor creştini şi al celor trei obşti vecine. Mă simţeam dator să las acestui micuţ sat, această biserică, şi vă promit că mă voi ruga stăruitor Lui Dumnezeu pentru sănătatea dumneavoastră, pentru binele şi liniştea familiilor dumneavoastră, pentru mântuirea tuturor, Amin”! Au mai primit gramate chiriarhale de mulţumire: d-l primar, Michy Nioaţă, care a precizat: “Dragi enoriaşi, vreau să mulţumesc Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit dr. Irineu, că a venit astăzi în mijlocul nostru şi pot să spun că prin ajutorul dumneavoastră s-a sfinţit acest lăcaş, iar de acum încolo, să-L căutăm aici pe Bunul Dumnezeu”, dar, şi d-na viceprimar, Irina Cojocaru, precum şi unii oameni care s-au implicat în lucrările de înfrumuseţare a sfântului lăcaş: Ioan Popa, Gheorghe Oprean, Valentin Doloc, Floare Chiriac şi Maria Unga. Printre numele de referinţă prezente la sărbătoarea de resfinţire, amintim pe venerabilul Părinte, Pr. Nicolae Diaconescu, de la Bălceşti, în etate de 96 de ani, precum şi Preacucernicul Părinte, Pr. Cornel Popescu, de la Parohia Pociovalişte (Novaci).

“Biserica este locul de vindecare, un «spital duhovnicesc», unde ne spunem suferinţele noastre înaintea Lui Dumnezeu”

În cuvântul de aleasă învăţătură duhovniceacă, Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că sfinţirea unei biserici antrenează după sine o mulţime de credincioşi care vin să  primească de la Bunul Dumnezeu un Har deosebit care se conferă numai cu acest prilej, iar: “Biserica aceasta a fost reparată şi îngrijită, înfrumuseţată cu pictură şi arată astăzi ca un lăcaş primitor pentru toţi credincioşii, pentru că este «Casa» Lui Dumnezeu, când spunem: «Această Casă, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o şi Sfântul Duh a sfinţit-o», ceea ce înseamnă că lucrăm în numele Preasfintei Treimi, construim biserici în numele Preasfintei Treimi, noi înşine fiind botezaţi în numele Preasfintei Treimi. După trecerea noastră din lumea aceasta, ne vom închina tot înaintea Preasfintei Treimi, ca să primim locul cuvenit după faptele şi ostenelile noastre. Biserica este «Mama» noastră pentru că de la Sfântul Botez şi până la înmormântare, noi nu încetăm să venim aici şi să primim la fiecare etapă a vieţii noastre un «dar» deosebit, ne spovedim, ne împărtăşim, ne cununăm, venim aici la Sfântul Maslu, iar, toate acestea le facem pentru înfrumuseţarea sufletului nostru şi pentru vindecarea trupului nostru. Deci, biserica este locul de vindecare, un «spital duhovnicesc», unde ne spunem suferinţele noastre înaintea Lui Dumnezeu, ne atingem de sfintele icoane, de sfintele veşminte, ne rugăm şi stăm în genunchi înaintea Lui Dumnezeu, ca să ne primească rugăciunea, să ne ferească de cel rău şi să ne primească în Împărăţia Sa Cerească

“Numai credinţa în Dumnezeu este dătătoare de viaţă, vindecătoare şi eliberatoare de tot răul”

În amplul său cuvânt de învăţătură care poate fi socotit o adevărată «lecţie de pedagogie socială», Mitropolitul Olteniei a dezvoltat conţinutul Pericopei Evanghelice şi a subliniat faptul că aceasta vine să ne întărească pe deplin convingerea că Mântuitorul Iisus Hristos este în mijlocul nostru, este în viaţa noastră, aşa cum ne-a promis: «Eu voi fi cu voi, până la sfârşitul veacurilor» şi chiar dacă S-a înălţat la ceruri, El este prezent în mijlocul nostru, prin Sfintele Taine, prin Sfânta Împărtăşanie, şi ni se dă la fiecare în parte ca întărire, ca sănătate, ca o vindecare de ceea ce este rău şi dăunător sufletelor şi trupurilor noastre, dar, mai presus de toate, Mântuitorul Hristos este chemat ca să vindece o tânără, fiica lui Iair, mai marele lăcaşului de închinare la iudei, iar pe drumul spre casa lui Iair, Mântuitorul a mai săvârşit o minune foarte interesantă, fiind vorba despre o femeie care era bolnavă de scurgere de sânge abundentă, care şi-a cheltuit toată averea ca să scape de boală şi n-a reuşit, însă, de data aceasta, ea îşi pune nădejdea în Dumnezeu şi crede că numai Mântuitorul Iisus Hristos o va vindeca. Să mai spunem că «lecţia de pedagogie morală», a Mitropolitului Olteniei, poate fi prezentată doar secvenţial din cuvântul Arhieriei Sale, mai ales atunci când ne spune: “Venim de acasă de la noi şi ne apropiem de Dumnezeu, venind la «Casa» Tatălui Ceresc, unde sunt multe «sălaşe», din care Domnul ne dăruieşte la fiecare un lăcaş bine primit şi fericit. Energia care vine de la Dumnezeu i se împărtăşeşte acestei femei prin credinţă, iar credinţa este «poarta» prin care intră vindecarea. Nu prin simplă atingere, ci, prin credinţă, că mulţi s-au atins de Mântuitorul Hristos, dar, nu au primit vindecarea. Toţi L-au îmbulzit pe Domnul, dar, numai femeia aceasta a primit energia, ceea ce înseamnă că numai credinţa  în Dumnezeu este dătătoare de viaţă, vindecătoare şi eliberatoare de tot răul. Când ai credinţă, te îndepărtezi de cel rău şi te apropii de Dumnezeu, pentru că El este Acela Care vine de îndată în ajutorul tău şi te vindecă şi te «îmbracă în haina sănătăţii», aşa cum s-a întâmplat şi cu femeia din Evanghelie, deoarece credinţa ne apără de vicleşugul celui rău şi face ca trupul şi sufletul nostru să fie eliberate de săgeata satanei. Un alt lucru pe care merită să-l reţinem, ne demonstrează că atâta vreme cât suntem bolnavi, suntem lipsiţi de curaj, ne este ruşine, ne e frică, pentru că boala ne dă o oarecare jenă, un fel de ruşine! Dar, de îndată ce ne-am vindecat, putem să vorbim chiar despre boala de care am suferit. Deci, după ce se vindecă, femeia mărturiseşte că a fost bolnavă de această scurgere de sânge, iar, dacă înainte n-a avut curajul, când simţea un fel de ruşine faţă de boala ei, prin primirea unei  «haine» a Duhului Sfânt, femeia se simte protejată…După ce a vindecat această femeie, Mântuitorul merge mai departe ca să învieze pe fiica lui Iair, pe care o dăruieşte părinţilor săi vindecată. Când ne ia Dumnezeu de mână, ne ridică din cea mai neagră groapă a existenţei noastre, din boala cea mai cumplită şi ridicarea aceasta este spre sănătate veşnică, fiindcă Mântuitorul Hristos ne conduce pe toţi, de la pruncie şi până la trecerea din lumea aceasta, când îngerii vor veni ca să ia sufletele noastre şi să le ducă înaintea Preasfintei Treimi”, a spus Chiriarhul Olteniei.

“Biserica este viaţa noastră, «inima» noastră care pulsează sângele dumnezeiesc în sufletele noastre”

În încheierea cuvântului său de învăţătură, ÎPS Părinte Irineu a menţionat că noi suntem chemaţi la biserică şi aduşi de puterea Lui Dumnezeu, iar «glasul» clopotului ne cheamă la biserică, fiindcă sărbătoarea şi duminicile sunt făcute pentru mântuirea noastră. “Biserica este viaţa noastră, «inima» noastră care pulsează sângele dumnezeiesc în sufletele noastre. Cei care iubesc biserica, vor fi binecuvântaţi de către Domnul, iar, cei care urăsc Sionul, ruşinaţi vor fi de Domnul! Apropiindu-ne de Mântuitorul Hristos prin fapte bune, vom îmvinge pe cel rău, cum spunem în Rugăciunea «Tatăl Nostru»: «şi ne izbăveşte de cel viclean»! Întotdeauna, să avem «Tatăl Nostru» pe buze, dar, întotdeauna, de suntem la şcoală, la muncă sau la ţară, să realizăm că prin rugăciunea aceasta, ne apropiem de Dumnezeu şi Îl recunoştem pe Dumnezeu Tatăl, iar El, când îi vede pe copiii Săi că Îl cheamă în ajutor, ne sfinţeşte sufletele şi ne hrăneşte cu «pâinea cea de toate zilele»…şi ne izbăveşte de cel viclean, mai ales că ne va da sălaşul Său cel mai sfânt, Împărăţia Cerului, acolo unde îngerii şi drepţii se veselesc în veşnicie. Aici, lângă strămoşii noştri, pe care azi i-am pomenit şi i-am avut prezenţi şi îi avem mereu în mijlocul nnostru, vedem că sufletele lor sunt legate de pământul acesta, de trupurile de care ne vom uni la sfârşitul veacurilor, ca să primim răsplata împreună, trupuri şi suflete laolaltă. Facă, dar, ca Bunul Dumnezeu, pentru lucrarea aceasta şi pentru râvna dumneavoastră, să fie spre preamărirea Preasfintei Treimi şi spre Slava Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor, Amin”!

                                                                                         Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *