Sfântă Liturghie Arhierească la slujba de sfinţire a Bisericii de la Schitul «Poiana Pustnicului», Mănăstirea Lainici, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord (I)

În Duminica a 23-a după Rusalii (Ap. Efeseni 2, 4-10; Sf. Ev.Luca 8, 26-39), din data de 21 octombrie 2018, pe o vreme de toamnă ploioasă, dar, plină de nuanţe multicolore, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul  Olteniei, împreună cu un sobor ales de călugări şi preoţi, în frunte cu Preacuviosul Părinte Exarh, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, Pr. Daniel Achim, consilier archiepiscopal şi cu Preacucernicul Părinte Protopop, Marian Mărăcine, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi slujba de sfinţire a Bisericii cu Hramurile «Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul» şi «Sfântul Ier. Nicolae», de la Schitul «Poiana Pustnicului», Mănăstirea Lainici, Oraşul Bumbeşti-Jiu, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, judeţul Gorj. Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul Psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie», din Craiova, dirijat de către prof. Victor Şapcă. La sfârşitul slujbei, Părintele Ieromonah, Gherasim Rotaru, egumenul acestui schit, a fost hirotesit protosinghel şi au primit gramate chirirhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei: d-l Părău Emil Ilie, din Lupeni, d-l Ion Nicolae, de la Petrila, d-l Zugravu Florin, din Bucureşti, pentru toate cele dăruite acestui sfânt aşezământ monahal. Vom reda, pentru astăzi, doar prima parte a desfăşurării acestei minunate manifestări duhovniceşti, urmând ca în partea a doua să prezentăm Cuvântul de învăţătură plină de substanţă al Înaltpreasfinţitului Părinte, dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei.

“Acest loc este încărcat cu energia Harului Duhului Sfânt, cu o energie pozitivă”

Preacuviosul Părinte Exarh, Ioachim Pârvulescu a ţinut să menţioneze: “Mulţumim Înalpreasfinţitului pentru prezenţa în acest loc minunat, mulţumim pentru binecuvântări şi pentru sfinţirea acestei biserici. În această Poiană, numită şi «Poiana Pustnicului», după cum se cunoaşte din datele istorice, în urmă cu aproape 150 de ani, Episcopul Ghenadie al Râmnicului a făcut o vizită canonică la mănăstirile din Oltenia şi vizitând Mănăstirea Lainici şi «Locurele», a auzit că în această poiană locuişte un pustnic, Ioanichie, care era ucenicul Sf. Cuv. Irodion de la Lainici. Aşadar, a venit împreună cu Sf. Cuv. Irodion în această poiană la Cuviosul Ioanichie Pustnicul, unde s-au întreţinut în discuţii duhovniceşti. Preasfinţitul Ghenadie, împreună cu Sf. Cuv.  Irodion veniseră de la Lainici, cu scopul de a-l hirotoni preot pe Cuv Ioanichie, iar PS Ghenadie i-a propus: «Părinte, te rog să fii hirotonit preot, pentru că este nevoie aici de un preot». Episcopul Ghenadie mărturiseşte că atunci când a spus aceste cuvinte, Ioanichie Pustnicul a dispărut, s-a făcutt nevăzut, deci, n-a fugit, ci, s-a făcut nevăzut! Pentru că s-a întâmplat această minune, acest loc este încărcat cu energia Harului Duhului Sfânt, cu o energie pozitivă, iar în această poiană, Ionichie Pustnicul s-a mutat la Domnul, nu se ştie în ce an, oricum, după Sf. Irodion, după anul 1900, cu siguranţă. Cert este că a rămas această zonă unde s-au mai sihăstrit părinţii de la Lainici, în prima jumătate a secoului al XX-lea, iar în a doua jumătate s-a pustiit locul. După 1990, Părintele Gherasim a reactivat viaţa monahală în această poiană şi aşa se face că părintele, cu ajutorul Lui Dumnezeu, cu sprijinul unor credincioşi, a făcut această biserică şi a redeschis acest schit în «Poiana Pustnicului»” a subliniat Preacuvioşia sa.

“Cu vrearea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh”

Apoi, Părintele Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, a dat citire Hrisovului de sfinţire a bisericii schitului, spunând: “Cu vrearea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit din temelie această biserică cu Hramurile Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul şi Sfântul Ier. Nicolae, a schitului «Poiana Pustnicului», Mănăstirea Lainici, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, jud. Gorj, între anii 2002-2007. În acest binecuvântat loc numit «Poiana Pustnicului», a trăi marele părinte isihast, Ioanichie Pustnicul,  contemporan şi ucenic al Sf. Cuv. Irodion, după 20 de ani de vieţuire la sf. Munte Athos. Episcopul Ghenadie al Râmnicului consemnează că a făcut o vizită canonică la mănăstirile din Gorj, în anul 1894, propunându-i acestui mare isihast să-l facă preot, dar, el s-a făcut nevăzut într-o clipă. După plecarea la Domnulu a Pustnicului Ioanichie, la începutul sec. al XX-lea, au vieţuit aici, ocazional, diverşi nevoitori, călugări de la Lainici, Locurele, iar din a doua jumătate a sec. al XX-lea, acest loc s-a pustiit. După 1990 s-a retras aici Ieromonahul, Gherasim Rotaru, care a reactivat viaţa monahală şi care a făcut această biserică şi diverse anexe necesare vieţuirii călugărilor. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă de către PS Nicodim Gorjeanul, în anul 2002, cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul de atunci al Olteniei, pictura a fost realizată de către pictorul Balaci Marin, între 2004-2007. Sponosorii principali ai aşezământului au fost Emil Ilie Părău din Lupeni, Zugravu Florin din Bucureşti şi Ion Nicolae din Cimpa. S-a sfinţit această «casă» a Lui Hristos la 21 oct 2018, de către IPS Părinte Irineu. Propunem ca Părintele Ieromonah, Gherasim Rotaru, egumenul acestui schit, să fie hirotesit protosinghel, pe seama acestui schit. Gramate chiriarhale de mulţumire din partea Mitropoliei Olteniei să fie acordate la trei dintre ctitorii principali ai acestui schit: d-l Părău Emil Ilie, din Lupeni, d-l Ion Nicolae, de la Petrila, d-l Zugravu Florin, din Bucureşti.   

“Preoţia este grea, că cea mai grea lucrare este cu omul şi trebuie să ai «medicament» pentru fiecare în parte”

În cuvântul său păstruns de adâncă emoţie, Protosinghel, Ioachim Rotaru a spus: “Iată, a sosit timpul, şi este o mare bucurie pentru noi toţi şi pentru mine, personal, cu ceea ce s-a făcut în Poina aceasta, de aceea, vă mulţumesc, Înaltpreasfinţite Stăpâne, Preacuvioase părinte Stareţ, cuvioşilor părinţi, iubiţilor credincioşi. Este o bucurie mare pentru noi, că această poiană a căpătat o împlinire şi acum a ajuns la desăvârşire. Este împodobită ca o «mireasă», iar, dacă unii au început, Vlădica Irineu a dus-o la bun sfârşit. Mare bucurie pentru această poiană, pe care am cunoscut-o acum 30 de ani. În 1990, am venit în această poiană, cu blagoslovirea de jos a Părinteleui Stareţ, Ioan, care acum este Mitropolitul Banatului, când m-am gândit să redau viaţa la această poiană. La venirea mea în poiană, am găsit un ban de 5 bani, de la 1832, care era în altar. Am găsit aici cerul şi o grămadă de cărămizi. Părintele Vasile, venit pe aici cu puţin înaintea mea, a găsit aici casa în picioare. Am împrejmuit poiana cu gard de lemn, am făcut o căsuţă cu două camere, ca să stau şi eu acolo un pic de vorbă cu Dumnezeu. După trei ani, a trebuit să cobor la schitul de jos, pentru că se produsese o mare tulburare. Apoi, s-a rezolvat problema. Am stat la mănăstire, apoi, vreo trei ani, iar ultima dată a trebuit să dau ascultare la Vlădica Nestor. Eu, m-am simţit nevrednic de această chemare, dar, Arhiereul mi-a spus că nu este vrednicia sau nevrednicia noastră, ci, este chemarea Lui Dumnezeu, ca să se facă Voia Lui. Am zis ca să fac aceasta pentru ascultare, cu toată nevrednicia mea, după care l-am rugat pe Părintele Stareţ de atunci, Ioan, să-mi dea o chilie, aşa că la anul 1996, m-a făcut Ierodiacon, înaintea Crăciunului, apoi m-a făcut ieromonah. Bucuria a fost mare, pentru că mă gândeam, de ce am primit eu această chemare, pe o treaptă mai înaltă, pentru că spunea un părinte care a fost la Mănăstirea Lainici, că şi el a fost, chemat, iar când a început să slujească, nu mai ştia ce să spună. A început să plângă seara şi să se întrebe: de ce am primit eu această cinste, că sunt un nevrednic. Atunci, i s-a arătat Maica Domnului şi i-a spus că e o chemare de sus, deoarece călugăria se cere, iar preoţia se primeşte. Că sunt unii fraţi care iau doctorate şi nu primesc preoţia, dar, dacă vrea Dumnezeu…Preoţia este grea, că cea mai grea lucrare este cu omul, trebuie să ai «medicament» pentru fiecare în parte! Că spune Sf. Ap.Pavel, să facem totul ca să-i ajutăm pe oameni să se mântuiască. Mulţumim Înaltpreasfinţitului Mitropolit Irineu, pentru oboseala pentru care Dumnezeu l-a învrednicit să facă această sfinţire, care e o bucurie pentru toţi. Am socotit că bucuria aceasta vine de la pustnicii care s-au nevoit aici, pentru că şi ei s-au rugat ca să continuăm noi lucrarea de faţă. În această poiană, vin mulţi oameni de bine, pe care nu i-am amintit, ca donatori, ca binefăcători. Domnul Emil Ilie Părău ne-a ajutat de când am pus temelia, ca să facem zidul bisericii din cărămidă şi aproape toate materialele au fost aduse de dânsul. A sponsorizat pictura, alături de fratele Ion Nicolae, un bun meseriaş, că fără ajutorul oamenilor de bine, al acestor oameni cu suflet mare, nu puteam face mare lucru”, a spus Preacuviosul Protosinghel, Gherasim.

(VA URMA II)

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *