Dumnezeu ne adresează îndemnul-chemare: “Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”!

În Duminica dintâi după Rusalii, a Tuturor Sfinţilor; Ap. Evrei 11, 33-40; 12, 1-2; Ev. Matei 10, 32-33 şi 37-38; 19, 27-30 (Urmarea lui Hristos), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, slujitorii altarului fac pomenirea tuturor sfinţilor cunoscuţi şi, mai ales, a celor care au rămas necunoscuţi, ale căror nume şi urme s-au pierdut cu timp şi fără timp, dar ei sunt cunoscuţi de Dumnezeu, acele «vase alese» ale credinţei, care prin rugăciunea lor neclintită, având harul mântuitor şi lucrarea faptelor de iubire într-un mod dezinteresat, s-au făcut bineplăcuţi Lui Dumnezeu, iar în veşnicie, duc o viaţă fericită în Rai sau în Biserica biruitoare, mai ales că evocarea şi cinstirea sfinţilor are multe temeiuri, printre care faptul că întruparea Fiului Lui Dumnezeu, Jertfa şi Învierea Sa, dau posibilitatea omului răscumpărat din păcat şi din moarte sau omului restaurat, să realizeze asemănarea cu Dumnezeu şi viaţa veşnică de comuniune în iubire cu El, pentru ca un alt semnificativ temei să-l constituie faptul că sfinţii stau faţă-n faţă cu Iisus Hristos, Mirele ceresc pe care L-au iubit şi mărturisit prin cuvânt şi prin faptă, iar, noi îi mai cinstim şi prin rugăciunile aduse lor, pentru că la rându-le, au posibilitatea de a mijloci pentru noi, prin rugăciunile aduse Milostivului Dumnezeu, Acela Care ne îndeamnă şi ne ajută să-i cinstim pe sfinţi, prin pomenirea vieţii lor, motiv pentru care Bunul Dumnezeu ne adresează îndemnul-chemare: “Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”!

“Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel Ceresc, desăvârşit este” (Matei 5, 48)

În Duminica Cincizecimii, am văzut că fundamentul Bisericii e Dumnezeiesc, adică, Biserica e creaţia Prea Sfintei Treimi şi nu a oamenilor şi că nu oamenii o conduc, ci, ei sunt luminaţi şi învăţaţi de Dumnezeu, ce trebuie să facă în şi cu Biserica Lui, dar, în Duminica dintâi după Rusalii, ni se subliniază faptul că Biserica nu e formată din persoane  identice, «xeroxate» sau clonate, ci, din oameni foarte diferiţi, pentru că şi Sfinţii Bisericii sunt foarte personali în viaţa şi în modul lor de a vedea relaţia lui Dumnezeu cu oamenii trăitori pe acest pământ. De aceea, Biserica nu poate fi înfiinţată şi desfiinţată după bunul plac al oamenilor, pentru că ea are un punct de plecare, Cincizecimea, dar nu şi un punct de desfiinţare a ei, şi chiar dacă, pentru o anumită vreme, oameni păcătoşi şi atei, ar avea un cuvânt  de spus despre Biserică, prin Sfinţii ei şi prin cei ce se tem de Dumnezeu se vor întoarce, iar şi iar, la normalitatea ascultării de Dumnezeu. Aşa că, o bună cunoaştere a istoriei Bisericii, ne relevă faptul că Biserica e îndrumată spre înainte de către marii Sfinţi ai Lui Dumnezeu, care, chiar dacă nu au ocupat întotdeauna poziţii centrale în Biserică, au reprezentat glasul teologic şi vertical al lui Dumnezeu în Biserica Sa. De aceea, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, prăznuieşte pe toţi sfinţii care sunt trecuţi în calendar şi în sinaxare, precum şi pe toţi aceia care încă nu sunt cunoscuţi de noi până în momentul de faţă, motiv pentru care Duminica aceasta se mai numeşte şi Duminica Mare, tocmai pentru acest bogat praznic al tuturor sfinţilor; căci nu prăznuim câţiva sfinţi, ci, mulţimea de sfinţi care L-au iubit pe Dumnezeu, L-au propovăduit chiar cu preţul vieţii lor şi au murit în această lege binecuvântată de Dumnezeu. Desigur, a vorbi despre sfinți este un subiect interesant şi incitant, deoarece sectele neoprotestante nu au cultul sfinților, nu cred și nu cinstesc sfinții, ci, își întemeiază învățătura lor greșită pe un text din Biblie speculativ interpretat, în care Sf. Ap. Pavel scrie ucenicului său Timotei, printre altele , următoarele cuvinte: «Unul este Dumnezeu, Unul este și mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, Cel ce S-a făcut om, Iisus Hristos» (1 Tim, II 5), deci, spun sectanții, dacă Unul este mijlocitorul între oameni și Dumnezeu, nu mai avem nevoie de sfinți și de îngeri, ci, doar de Iisus Hristos! Într-adevăr, nimeni în afară de Iisus Hristos, nu este mijlocitor înaintea Tatălui, pentru că nimeni în afară de El, nu s-a adus pe sine jertfă pentru mântuirea lumii şi în afară de El, nimeni nu poate mântui omul de păcate. Dar, să fim bine înţeleşi, cinstindu-i pe sfinți, nu îi punem în locul lui Hristos, iar, când sfinții se roagă pentru noi, ei tocmai cer de la Hristos mântuirea noastră. Deci, în acest sens, noi spunem că sfinţii mijlocesc pentru noi, iar prin rugăciunile lor, cer mântuirea noastră, dar, nu o dau ei înșiși! Oamenii care nu se roagă sfinților în viața lor, nici sfinții nu se roagă pentru ei înaintea lui Dumnezeu. Avem nenumărate exemple în Sfânta Scriptură în care Dumnezeu a înzestrat cu puteri minunate pe sfinții Săi, începând de la proorocul Moise care a prefăcut apa în sânge și a scăpat poporul evreu de robia egipteană, amintindu-ne de minunile sfântului Ilie și ale proorocului Iosua Navi, care a oprit apele Iordanului şi ne dăm seama că Dumnezeu a ales oameni deosebiți pe care i-a înzestrat cu puteri și cu daruri deosebite. De fapt, noi putem să punem în încurcătură un sectant printr-o întrebare, sau o constatare foarte simplă, la care el nici nu se gândeşte. Biblia, sau Sfânta Scriptură, pe care și ei o țin în mănă, nu este scrisă de Dumnezeu, nici de Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că Fiul Lui Dumnezeu, nu a scris în Biblie nici măcar un singur cuvânt, ci, Biblia este scrisă de către sfinți, cei care au scris despre Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu. Biserica a rânduit închinare sfinţilor, câte o zi în care să-i cinstim, dar în prima Duminică după Rusalii, a tuturor sfinților, ne rugăm și îi cinstim pe toți sfinții mucenici necunoscuți de la Hristos și până în ziua de astăzi, iar, pentru aceasta, Bunul Dumnezeu ne adresează îndemnul: “Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”!

“Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”

Aşadar, Duminica cea dintâi după Rusalii este închinată tuturor sfinţilor, deoarece, Sfinţii sunt acei semeni ai noştri care şi-au transformat lăuntrul lor, sinea lor şi întreaga lor fiinţă în lăcaş binecuvântat al Sfântului Duh, deci, sfinţii sunt roada aşezării în inima lor, în sufletul lor, a Sfântului Duh! De aceea, să ne putem întreba noi, cei de astăzi, care purtăm acelaşi nume de creştin, care ne revendicăm pe noi înşine ca făcând parte din Biserica lui Hristos, pentru a ne convinge, care este cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, care este mesajul Lui adresat nouă, deoarece Cuvântul Mântuitorului Hristos, din Evanghelie, ne plasează pe noi în aceeaşi perspectivă a sfinţeniei trăite de toţi sfinţii lui Dumnezeu, în aceeaşi perspectivă a dobândirii Duhului Sfânt, iar Mântuitorul Hristos, în Evanghelia care se citeşte în biserici în prima Duminică după Rusalii, ne spune că, dacă dorim, şi noi putem să ne înscriem pe cărarea bătătorită de sfinţii lui Dumnezeu, fie că suntem preoţi, arhierei, vieţuitori în sfintele mănăstiri sau credincioşi care îşi duc viaţa în  sânul familiei din parohie. Mântuitorul Hristos ne spune că putem şi noi să dobândim Duhul Sfânt, să ne numărăm în rândul sfinţilor, dacă împlinim trei lucruri: să avem mărturisirea cea dreaptă, iubirea cea dreaptă şi suferinţa cea dreaptă! Iar, în acest sens, ne spune Fiul Lui Dumnezeu: “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Matei 10; 32-33). Aşadar, să nu ne ruşinăm de numele Lui Dumnezeu, să nu ne ruşinăm că sutem creştini, să nu ne ruşinăm că suntem botezaţi în numele Lui, să nu ne ruşinăm a posti, să nu ne ruşinăm a face milostenie, să nu ne ruşinăm a naşte prunci şi a-i creşte în frică de Dumnezeu şi în ruşine de oameni! Se cuvine, cu acuitate şi cu stringenţă, să-L mărturisim pe Hristos, dar, putem întotdeauna mărturisi prin viaţa de pocăinţă, prin viaţa de rugăciune, prin apărarea familiei şi a valorilor creştine, prin naşterea de prunci şi creşterea lor, aşa cum se cuvine. Aceasta este mărturisirea cea dreaptă pe care Hristos ne-o solicită pentru ca şi noi să înţelegem viaţa sfinţilor şi să dobândim puterea Duhului Sfânt! Un lucru deosebit de important pe care Mântuitorul Hristos ni-l cere mereu este acela de a aşeza toate lucrurile la normalitatea şi firescul vieţii, deci, în locul lor cel adevărat. Pentru că ne spune Mântuitorul Iisus Hristos că trebuie să-L iubim pe Domnul Dumnezeu şi să nu iubim nimic altceva mai mult decât Îl iubim pe Dumnezeu! Pentru aceasta, e necesar ca omul să-L aşeze pe Dumnezeu înaintea tuturor priorităţilor vieţii sale, iar, în acest fel realizăm că inima omului trebuie să fie îndreptată înainte de toate spre Dumnezeu! Acela care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul său, din tot cugetul său, cu toată puterea sa, acela nu are capacitatea să iubească în mod autentic, nici pe mamă, nici pe tată, nici pe soţie, nici pe soţ, nici pe copii. Toţi aceia care iubesc bogăţii, bani, funcţii, case, rubedenii şi ţarine, mai mult decât pe Dumnezeu, se află în rătăcire, iar Hristos nu ne spune să abandonăm nici casa, nici ţarina, nici rubedeniile, ci pe toate să le aşezăm pe scara ierarhiei valorilor, acolo unde le este locul la un moment dat! În concluzie, un lucru important asupra căruia ne atrage atenţia Mântuitorul Iisus Hristos este faptul că în lume, necazuri vom avea, că există o cruce în viaţa fiecăruia dintre noi, o cruce pe care numai Dumnezeu singur o ştie şi pe care noi o purtăm acolo unde ne ducem fiecare viaţa! Iar această cruce, această suferinţă, aceste încercări care ne definesc viaţa, Hristos ne spune să le purtăm cu multă răbdare şi smerenie, cu îngăduinţă, să cerem cât mai multă răbdare de la Dumnezeu, pentru ca toată crucea vieţii noastre să o ducem cu credinţă, cu nădejde şi cu dragoste faţă de Proniatorul cerului şi al pământului, de aceea, Bunul Dumnezeu ne adresează îndemnul: “Fiţi sfinţi, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt”, iar, noi, oamenii, să-L mărturisim, aşadar, pe Iisus Hristos, să-L iubim pe El şi să ducem cu credinţă crucea pe care El a aşezat-o pe umerii vieţii noastre!

Prof. Vasile GOGONEA

P.S. În ziua de luni, 24 iunie 2019, Înaltpreasfinţitul Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, va oficia Sfânta Liturghie la Sărbătoarea «Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul», care este Hramul Mănăstirii «ICOANA», din Comuna Crasna, judeţul Gorj

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*