Liturghisirea Triodului şi Slava Învierii Domnului!

,,Perioada Triodului, ca «şcoală» a eliberării de păcat şi nevoinţă pentru mântuire, este un urcuş spre Sfintele Paşti, o ridicare a sufletului din păcat pentru a-L întâlni pe Hristos, Cel Înviat”!

Dacă privim cu atenţie structura Anului Bisericesc, acesta însemnând o formă liturghisitoare de a înscrie în cartea vieţii noastre spirituale, a Însăşi Vieţii şi a înseşi faptelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, putem evidenţia trei mari perioade numite, ca atare, după cartea principală de slujbă folosită de către cântăreţii din strană şi care se structurează în felul următor: 1) Perioada Triodului sau perioada prepascală, 2) Perioada Penticostarului sau perioada pascală, 3) Perioada Octoihului sau perioada postpascală.

Chiar dacă unii dintre noi cunoaştem acest lucru, să amintim că termenul de „triod” vine din limba greacă, de la cuvântul „triodion”, având la bază ,,rădăcinile” lingvistice de „tria” (trei) și „odi” (odă), ceea ce se dovedeşte a însemna cântare sau imn în trei ode sau trei strofe.

Triodul, perioada în care am intrat de câteva zile, constituie prima dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic, şi ţine de la Duminica Vameşului şi a Fariseului, deci, cu trei săptămâni înainte de începutul Postului Paştilor, până la Duminica Paştilor.

Cu deosebită smerenie şi cu deosebit respect, să amintim aici cuvintele Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care ne spune: ,,Uşile pocăinţei sunt uşile cerului, deschise în inimi! De aceea, perioada Triodului, ca «şcoală» a eliberării de păcat şi nevoinţă pentru mântuire, este un urcuş spre Sfintele Paşti, o ridicare a sufletului din păcat pentru a-L întâlni pe Hristos, Cel Înviat, căci Învierea Lui Hristos este cu adevărat viaţa Împărăţiei Lui Dumnezeu, împărtăşită oamenilor”! Aşadar, dacă analizăm cu atenţie prima dintre cele trei săptămâni pregătitoare dinaintea Postului Mare, adică, săptămâna în care ne aflăm, observăm că ieri, miercuri, şi mâine, vineri, cele două zile sunt însemnate cu harți, adică, în aceste zile, nu se mai ține post, ci este dezlegare la orice fel de mâncare, deci, cale deschisă pentru bucatele ademenitoare ,,de dulce”, cum se spune, iar Tipicul cel Mare al Sfântului Sava ne arată motivul curios al dezlegării din această săptămână: «Trebuie să se ştie că, în această săptămână postesc blestemaţii armeni urâtul lor post, iar noi, monahii, în fiecare zi, chiar şi miercuri şi vineri mâncăm brânză şi ouă în ceasul al nouălea, iar mirenii mănâncă carne, răsturnând, astfel, dogma acelui fel de eres al acelora», iar, mai concret, „urâtul post” despre care vorbește Sfântul Sava este, de fapt, un post de doliu care dura o săptămână, instituit de către episcopul Serghie Armeanul (sec VI) în cinstea câinelui său pierdut, având numele de Arțivurion, de unde şi denumirea de „harți” care se păstrează şi în zilele noastre! Tot ca o variantă, oarecum atipică şi anecdotică, acest post a fost incriminat în decursul veacurilor, de către mai mulți Părinți ai Bisericii, printre care se numără Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului și Sfântul Cuvios Teodor Studitul. De aceea, conform tradiţiei, să acceptăm şi noi că motivul pentru care nu postim în această perioadă este una apologetică sau pretins polemică!

De fapt, am văzut încă din Duminica Vameșului și a Fariseului că în Evanghelia care s-a citit este descris şi felul mândru de a posti al fariseului, în antiteză cu smerenia vameșului, care era păcătos și mărturisea acest lucru în rugăciunea sa. Astfel, pentru a ne pregăti de post, așa cum se cuvine, pentru ca nici noi să nu postim ca fariseul, cu îngâmfare şi laudă, Biserica dreptmăritoare a suspendat postul de miercuri și de vineri din această săptămână, iar în cea de-a doua săptămână a Triodului, vom posti miercurea și vinerea, iar cea de-a treia săptămână este cunoscută drept Săptămâna albă, atunci fiind dezlegare la brânză, lapte, ouă și pește în toate zilele, inclusiv miercurea și vinerea!

În viaţa liturgică, Triodul are două sensuri distincte: primul sens este acela de carte de cult în care sunt cuprinse textele și cântările din această perioadă liturgică, iar numele cărții vine de la numărul celor trei cântări din canoanele Utreniei, spre deosebire de cele cuprinse în Octoih sau Minei, care pot fi opt sau nouă. Cele mai multe cântări din Triod au fost compuse de către Sfântul Teodor Studitul și de către fratele său, Iosif Studitul, care au completat opera imnografică a Sfinților Cosma al Maiumei și Andrei Criteanul. Cel de-al doilea sens în viaţa liturgică, aşa cum am arătat, îl constituie cel de primă perioadă a Anului Liturgic. În acest fel, putem înţelege mai bine că Triodul nu este doar o simplă carte folosită la strană, ci, reprezintă şi o perioadă de sfințire a vieții noastre sau de îndrumare pentru sufletul nostru, Slava Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos însemnând și propria noastră înviere din somnul păcatului și al morții pământeşti! Cu siguranţă şi cu adâncă smerenie, primele trei săptămâni din această perioadă constituie un timp de pregătire duhovnicească în vederea începerii postului, iar restul de şapte săptămâni din Postul Paştilor înseamnă vremea de pregătire, prin pocăinţă, post şi rugăciune, pentru a ne învrednici prin liturghisire smerită de marea sărbătoare a Slavei Învierii Domnului, precedată de amintirea Patimilor Celui Care S-a răstignit pentru noi!

Preacucernicul Părinte iconom, Pr. Antonie FĂINIŞI,

Parohia Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, GORJ

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*