3 martie 1907: Apogeul răscoalelor țărănști

Răscoala țărănească din 1907 a determinat numeroase interpretari în istoriografie, mai ales în timpul regimului comunist. Fără urmă de îndoială și eliminând aspectele ideologice implicate, în februarie-martie 1907 s-a petrecut unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria României.

Începută pe 21 februarie în comuna Flămânzi, Botoșani, revolta țărănească se extinde rapid în întreg regatul. În foarte scurt timp, toată țara este cuprinsă de revolte:din nordul Moldovei până în Muntenia.

Conștientizarea existenței unei grave probleme sociale în rândul țărănimii exista deja în rândul clasei politice. Un apel adresat sătenilor, semnat de Vasile Kogalniceanu la 6 septembrie 1916 anunța cu tărie: Chestiunea țărănească este cea mai însemnată în țara noastră. Întreg viitorul neamului românesc atârnă de ea. Cu toate acestea, viața cotidiană a sătenilor nu se îmbunătățește.

Principala cauză a revoltei este legată de situația foarte dificilă a țăranilor. Nicolae Leonescu, procuror general, considera că:sunt nedreptățiți la muncă; pretul li se fixează de arendaș sau proprietar. Li se măsoară mai puțin decât muncesc în realitate(…) administrația comunală nu-i apară în pretențiunile lor, cele de multe ori drepte, față de arendași și proprietar.

*Mai multe informații despre implicațiile și consecințele evenimentelor tragice din 1907 vor fi disponibile în lucrarea “Oltenia. Evoluție social-istorică și patrimoniu cultural”, ce urmează a fi lansată anul acesta sub coordonarea profesorului Dumitru Otovescu de la Universitatea din Craiova

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*