Academicianul Ilie Bădescu: Infopandemia se află la cote alarmante în România şi reprezintă o ameninţare pentru populaţie

În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste faţete ale pandemiei de COVID-19 este infopandemia sau patologia informaţională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat AGERPRES.

Sociologul Ilie Bădescu susţine că studiile dedicate efectelor infopandemiei sunt astăzi la un nivel avansat, iar informaţiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile.

Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situaţia actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4, poziţie care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

În interviul acordat AGERPRES, academicianul mai vorbeşte despre factorii agravanţi ai infopandemiei, despre modul de a informa populaţia pe timp de pandemie, dar fără a o înfricoşa, despre relaţia dintre prăbuşirea încrederii populaţiei în capacitatea sistemului de a gestiona criza şi sentimentul de insecuritate, despre tipuri de gestionare a crizelor infopandemice, precum şi despre patru ameninţări asupra vieţii şi biosiguranţei poporului român în pragul acestei ierni: efectele prelungite ale pandemiei; avalanşa faliei primejdioase a infopandemiei; posibila creştere extorcatorie a preţurilor la energie electrică şi gaze şi spectrul foamei la scara unor categorii şi arii populaţionale.

AGERPRES: Domnule academician, aţi anunţat în studiile dedicate efectelor psiho-spirituale ale pandemiei o direcţie distinctă de cercetare pe care aţi încadrat-o în ceea ce aţi denumit infopandemie. Ce înseamnă infopandemia, care este relaţia dintre pandemie şi infopandemie?

Ilie Bădescu: Cred că deja specialiştii de toate categoriile au devenit foarte sensibili la această faţetă a crizei induse de pandemie. În fapt, este vorba despre un întreg evantai de dezechilibre psiho-mentale şi spirituale care acompaniază pandemiile şi orice alt fel de hazard natural sau social, de la cutremure la inundaţii, crize economice, conflicte etc. În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu un asemenea fenomen pe care un mare sociolog american, Naill Ferguson, l-a denumit „pandemia minţilor”. Specialiştii italieni (noi înşine am operat cu termenul cam în acelaşi timp) au impus pentru această faţetă a pandemiei termenul de infopandemie. Doctorul român Adrian Restian a fundamentat studiul infopatologiilor în cartea sa despre „patologia informaţională”, o carte de pionierat la scară mondială, care a trecut necomentată suficient, iar pandemia actuală ar trebui s-o readucă în actualitate. Domnia sa a lansat, cred între primii, termenul de infopandemie. În „Teoria distrugerilor substructale” – carte în curs de apariţie – am propus un model scalar de studiere a impactului „patologiilor informaţionale” asupra societăţii printr-o scală în 5 trepte care ne permite să evaluăm dezechilibrele psiho-mentale şi spirituale, în genere, induse de informaţii cu un impact structural negativ. Doctorul Adrian Restian, precum am precizat, a cercetat fenomenul acesta al patologiei informaţionale la nivel molecular.

În general, informaţiile au un impact care poate afecta chiar structurile lumii. S-a scris mult în acest sens, de pildă, despre impactul undelor 5G şi lumea încă nu este dumirită. Un lucru este cert, acestea afectează ecosistemul planetar şi problema nu poate fi ocolită oricât de mare este miza politică şi economică a implementării unui asemenea infosistem. Însă aceste unde reprezintă doar un exemplu care ţine de infopatologie. Idolatriile şi toate ideologiile sunt infosisteme care pot induce efecte infopatologice la scară de masă. Este suficient să amintim exemplele nazismului şi al comunismului.

În Penitenciarul de la Piteşti, de exemplu, s-a derulat un experiment asupra optimizării unui sistem infopatologic aplicat omului creştin de apartenenţă românească. Acolo s-a devoalat existenţa unui proiect demonic menit a verifica aplicarea unui asemenea infosistem patologic pentru a provoca răsturnarea axială a minţii şi a sufletului creştin. Cred că alegerea lotului românesc din tot arhipelagul gulagului bolşevic nu a fost întâmplătoare, fiindcă aici exista una dintre cele mai spiritualizate generaţii tinere creştine din tot răsăritul ortodox. Spiritualitatea creştină cucerise aici universităţile şi mai toate domeniile disciplinelor filosofice (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Pr. Dumitru Stăniloae, Constantin Noica, Lucian Blaga, ca să dau doar câteva nume ilustre) şi ale ştiinţelor despre om şi societate, de la sociologie (Mircea Vulcănescu) la antropologie (Ernest Bernea) etc.

Revenind la tema pe care anume o discutăm aici, precizez că eu însumi am atras atenţia, încă de la începuturile pandemiei de COVID-19, asupra noopatiilor induse de pandemii, încadrându-le în clasa maladiilor distopice (dys – rău, topos – loc, în greceşte), adică a acelor deformări patologice deopotrivă ale percepţiei asupra mediului zilnic de viaţă, cât şi ale stării mai generale de sănătate psiho-spirituală. Asemenea maladii deformează chiar spaţiul de viaţă, la toate nivelurile sale: de la cel mental la cel biologic. Efectul acestor deformări pare a fi unul de tip holistic şi de lung termen. În motto-ul la cartea pe care am editat-o chiar în 2020, dedicată evaluării raportului dintre pandemie şi societate, am parafrazat cunoscuta „teoremă” care poartă numele celebrului sociolog american, W. Thomas, spunând aşa: „chiar dacă pandemia n-ar fi reală, ea va deveni reală prin efectele ei”. Aceasta este teorema de bază a infopatogeniei, un domeniu aplicativ al noogeniei, ramură pe care am anunţat-o împreună cu domnul doctor Pavel Chirilă în cartea noastră „Calea vindecării, Principiile noogeniei”, editată în 2019.

AGERPRES: Să înţeleg că acest domeniu de studiu este deja unul avansat şi el îmbracă aspectul unui evantai întreg de cercetări care au în centrul atenţiei efectul dinamicii informaţionale asupra structurilor lumii?

Ilie Bădescu: Aşa este. Două sunt aspectele pe care aş ţine să le lămuresc înainte de a răspunde frontal întrebării. Mai întâi, fac precizarea că trebuie să distingem domeniul studiilor dedicate impactului informaţiilor asupra structurilor lumii (societăţii, minţii etc.). În al doilea rând, este necesar să distingem fenomenul îmbolnăvirii informaţiilor ele însele (infopatogenia). Informaţia vehiculată de om are un impact structural şi, totodată, ea însăşi se poate îmbolnăvi. Înjurătura, de pildă, ponegrirea etc. sunt informaţii bolnave. Efectul lor este de natură structurală, ele strică natura relaţiilor, adică afectează structurile vieţii.

Înjurătura ca informaţie bolnavă poate evolua spre forma ei cea mai gravă, aceea a apostaziei, când este înjurătură de Dumnezeu. Trebuie precizat că, în lumina învăţăturii creştine, aceasta face parte din clasa păcatelor împotriva Duhului Sfânt, care, la cei care nu s-au curăţat de efectele ei, prin aspră ispăşire, nu se iartă nici în viaţa de aici, nici în cea de dincolo. În teoria distrugerilor substructale pe care am lansat-o împreună cu un colaborator de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (şi membru al Global Development Data), am construit tipologia informaţiilor în raport cu un coeficient patogenic al acestora. Îmbolnăvirea informaţiilor este o faţetă a distrugerilor substructale la scara unei societăţi. Un mare expert american în domeniul studiilor strategice a lansat direcţia cercetărilor dedicate impactului infosferei asupra arhitecturii strategice a lumii încadrând-o într-un domeniu nou pe care l-a denumit Noopolitics. Tot cam atunci, şi din păcate fără cunoaşterea studiilor de infostrategie ale expertului american, am editat într-o variantă proprie, ca pe o ramură a noologiei, cartea mea dedicată Noopoliticii (circa 500 de pagini), care, ca şi sistemul de noologie, a trecut aproape neobservată (cu o excepţie notabilă datorată Pr. Ion Ică de la Sibiu).

Între timp, domeniul studiilor noopolitice s-a diversificat foarte mult. Latura nouă a cercetărilor de acum se referă la domeniul infopatogeniei, adică a maladiilor (dezechilibrelor maladive) induse de patologia informaţională, de informaţiile distructive, primejdioase, bolnave. Mass-media, de pildă, foloseşte termenul-metaforă „bomba zilei”, sugerând că informaţia pe care o comunică ar putea să aibă un efect extraordinar de tipul exploziei unei bombe. Într-o informaţie transmisă de un ziar (…), de pildă, aceasta este titrată astfel: „bomba-zilei-despre-pfizer-europa-se-zguduie-din-temelii…”. Ideea este mai mult decât o metaforă. Este subînţeleasă aici teza corectă şi de excelentă intuiţie că există informaţii care zguduie temeliile unei structuri de ordine, în acest caz fiind vorba despre ordinea europeană, aşa cum a fost ea stabilită prin tratatele fondatoare. În evaluările noastre, impactul acestei informaţii este unul de gradul 3 pe scala infopatogeniei.

AGERPRES: Aţi vrea să detaliaţi?

Ilie Bădescu: Ideea unei scale de impact este una generală, fiind folosită în toate studiile de impact. Indicii de impact au o dublă relevanţă. Teoretic, aceşti indici au o semnificaţie informativă, mijlocesc accesul la o informaţie legată de gradul de ameninţare a unui hazard. Indicele 3 ne arată, în genere, un impact gestionabil totuşi în cadrul structurilor existente şi prin mijlocirea lor. Deja indicii 4 şi 5 ne avertizează asupra unor stări greu sau imposibil de gestionat în cadrul organizărilor existente, fiindcă hazardele cu un asemenea indice de impact ameninţă să zguduie structurile de ordine din temelii, asemenea unui cutremur. Sociologul american, deja citat, atrage atenţia asupra unei pandemii informaţionale care face parte din clasa infopatologiilor cu grad mare de impact mental, care, pe scala noastră, sunt situate între scorurile 4 şi 5. Acelaşi specialist le încadrează, precum am spus mai sus, în ceea ce a denumit „pandemia minţilor”. În cartea mea (din 2020), am descris o asemenea „pandemie a minţilor” pe baza informaţiilor preluate, pe o cale mijlocită, din cartea lui D. Defoe şi am atras atenţia asupra cunoscutului efect nocebo, descris în profunzime de studiile marelui psihiatru evreu, Victor Frankl, care a descoperit nevrozele noogene şi a inventat metoda tratării lor – logoterapia.

AGERPRES: Dacă ar fi să evaluaţi situaţia actuală pe baza ipotezei şi a modelului dumneavoastră scalar, ce ne-aţi putea spune? Care ar fi indicele de impact infopatologic al actualei crize induse de pandemia de COVID-19 asupra României?

Ilie Bădescu: Aş face iarăşi, mai întâi, câteva precizări. Impactul infopatogenic trebuie evaluat pe arii civilizaţionale şi chiar la scara unui popor, pe câmpuri socio-spirituale, fiindcă grupurile umane se deosebesc între ele în funcţie de gradul de expunere şi deci de vulnerabilitate spirituală în faţa unui asemenea hazard infopandemic. Vulnerabilitatea spirituală în faţa unui hazard n-a fost aprofundată şi nici luată în considerare în studiile de impact ale pandemiei de COVID-19. Măsurile adoptate în prima fază a pandemiei, în ciuda temeiului lor real (grija excesivă pentru populaţie) – interzicerea asistenţei religioase, prohibiţia accesului în cimitire etc – cred că mai degrabă au agravat vulnerabilitatea spirituală. Grupurile echilibrate spiritual vor fi mai puţin vulnerabile decât cele cu un echilibru spiritual precar.

Se poate desigur construi un indice sintetic, cum am şi procedat noi înşine, şi deja pot spune că pentru România indicele infopandemic se situează între coeficienţii 3 şi 4. Aceasta înseamnă deja un declin alarmant al încrederii în capacitatea sistemului de a gestiona criza. O asemenea cădere a încrederii induce efecte în cascadă pe care un raport sociologic le-ar putea detalia. În teorie, se spune că, în astfel de situaţii, reacţia colectivă oscilează între boicot şi revoltă deschisă. La un indice 5, de pildă, este pregătită o stare de revoltă generală sau de boicot total. Altfel spus, populaţia nu mai receptează nici mesajele, nici deciziile venite din partea factorilor chemaţi să gestioneze situaţia. Situaţia ar deveni la un asemenea indice de impact (nu e cazul României deocamdată) aşa de gravă, fiindcă s-ar ivi o stare colapsogenă nu doar pentru guverne, ci chiar pentru comunităţi întregi şi chiar pentru popoare. Ar fi pregătite condiţiile unor înfrângeri, ale unei recesivităţi aşa de grave, care pot afecta starea de etnosecuritate a unui popor.

Nu mă pot hazarda să spun cum va evolua indicele de impact în cazul actualei infopandemii. Ce pot spune, pe baza informaţiilor existente şi a studiilor multidimensionale de impact (studiile colegelor mele de la Institutul de sociologie, Adela Şerban şi Ozana Cucu Oancea şi ale doctorului Mihail Gheorghe Banariu, ale mele în colaborare cu A.I. Bădescu, sunt mai mult decât lămuritoare în acest sens), este că situaţia actuală din România poate fi descrisă pe o scară de variaţii ale scorului între 3 şi 4. Această poziţie pe scala de evaluare a infopandemiei este, cred eu, una de alarmă şi probabil factorii de care depinde normalitatea lucrurilor ştiu destul de mult şi sunt pregătiţi să acţioneze în consecinţă.

AGERPRES: Care sunt factorii agravanţi ai infopandemiei, ai acestui tip aparte de hazard, care, înţeleg, că oricum se produce în conjunctura unei pandemii naturale sau provocate, precum este şi actuala pandemie de COVID-19?

Ilie Bădescu: Studiile istorice, psiho-sociologice şi de noopatologie (patologie spirituală) atestă emergenţa unui binom patogen în mediul oricărei crize şi acesta este binomul frică-hazard. În jurul acestuia se creează arii bipolare concentrice, de tipul hazard-neîncredere, hazard-deznădejde, hazard-furie (mânie), fantasmă-hazard. În arealul acestui din urmă cerc concentric se dezvoltă flora teoriilor pseudo-ştiinţifice, fantasmagorice, deopotrivă asupra hazardului respectiv, cât şi asupra stării lumii însăşi (inclusiv viziunile apocaliptice). Frica este laboratorul nevrozelor pandemice şi, de aceea, orice guvern înţelept este foarte atent în legătură cu strategiile informative, comunicaţionale, în genere.

Accentul pus, de pildă, pe rolul ministerelor cu propaganda în situaţii de război este un exemplu lămuritor. Căutarea unei juste măsuri (juste milieu) între prea mult şi prea puţin, adică între a informa populaţia şi totodată a nu o înfricoşa, este una dintre performanţele unei bune guvernări şi aceasta face diferenţa între buna gestionare şi proasta spre dezastruoasa gestionare a unei situaţii de hazard.

Părerea mea legată de filosofia gestionării actualei pandemii este că nu s-a găsit acea justă măsură şi din raţiuni de stimulare a vaccinării s-a aplicat o filosofie de alarmă apocaliptică, astfel că în locul unui efect funcţional s-a obţinut unul pe dos, cu o gravă prăbuşire a încrederii şi o accentuare a sentimentului de insecuritate. Pe acest fond s-a agravat frica şi cu siguranţă s-au multiplicat nevrozele noogene şi s-au agravat tulburările bipolare. Nu deţin, desigur, date acoperitoare la scara populaţiei, ci doar pentru anumite loturi şi pe baza observaţiilor nesistematice încât nu voi risca să formulez judecăţi prea stricte. Specialişti prestigioşi deja au enunţat acest verdict: acolo unde a scăzut încrederea în guverne, acolo şi vaccinarea este foarte scăzută. Nu-mi permit alunecări în zona speculaţiilor legate de vaccin, fiindcă nu este specialitatea mea, dar starea populaţiilor este specialitatea mea şi consideraţiile de până aici se păstrează strict între marginile competenţei mele.

AGERPRES: Este expusă populaţia în întregime şi în mod fatal efectelor grave ale infopandemiei sau trebuie să vorbim despre anumite diferenţieri?

Ilie Bădescu: Există, incontestabil, diferenţieri notabile, insuficient studiate. Se cuvine făcută precizarea că nucleul frică-hazard evoluează spre tulburări bipolare doar la populaţiile dezarmate spiritual. Credinţa în Dumnezeu, de pildă, este un factor infostimulativ, sporeşte puterea de rezistenţă în faţa efectelor infopandemice. Credincioşii dispun de un mecanism imunodefensiv de natură spirituală în faţa infopandemiei, ceea ce accentuează rolul bisericii şi însemnătatea asistenţei religioase de orice fel în asemenea perioade. Este indubitabil că rezilienţa comunitară şi personală e sporită în mediile credinţei. De aceea, biserica trebuie inclusă, cu termenii şi modurile ei, în sistemul rezilienţei în faţa oricăror hazarde, cu atât mai mult în cazul unei pandemii. Al doilea factor este informaţia corectă şi măsurată. Dezbaterile specialiştilor, inteligent folosite, sunt un factor important al gestionării crizei infopandemice.

AGERPRES: Există studii care să poată susţine asemenea dezbateri?

Ilie Bădescu: Există. Nu mă voi referi la domeniul medical unde aş sublinia totuşi, ca nespecialist, valoroasele dialoguri ale doctorului Irinel Popescu de la Academia de sănătate, o emisiune TV excelentă (un foarte bun şi adânc lămuritor dialog a fost cel purtat cu doctorul Viorel Păunescu, un mare specialist în vaccinuri de la Timişoara). Doar Academia Română a patronat editarea a cinci lucrări monografice asupra efectelor pandemiei, între care monumentalele volume realizate sub coordonarea academicianului Victor Voicu (dedicat aspectelor clinice şi epidemiologice), respectiv volumul apărut sub coordonarea academicianului Bogdan Simionescu, dedicat impactului economic al pandemiei. Cartea se încadrează într-o serie de asemenea lucrări, care atestă puterea de gândire strategică a Academiei Române. La puţin timp după startul pandemiei au apărut şi alte studii şi lucrări monografice, precum cele semnate de academicianul Daniel Dăianu ori cea semnată de academicianul Cătălin Zamfir şi Elena Zamfir, care n-au ocolit efectele perverse sau ascunse ale acestei noi molime.

În propria mea lucrare, editată în vara anului 2020 sub titlul „Pandemie şi societate”, am examinat minuţios efectele distopice ale pandemiei şi unele erori privind gestionarea impactului psiho-social al molimei, care deveniseră deja vizibile. Pandemia, precizam încă de atunci, este deopotrivă o infopandemie comprehensibilă, repet, prin cunoscuta teoremă formulată de celebrul sociolog american, W Thomas: când oamenii consideră o situaţie ca reală, ea devine reală prin efectele ei. Cartea coordonată de către acad. Bogdan Simionescu şi elaborată prin contribuţia formaţiunilor de specialişti ai Institutului Naţional de Cercetări Economice este oglinda efectelor ascunse ale pandemiei, încadrându-se în ceea ce specialiştii denumesc analiză de impact.

O parte a studiilor pornesc de la ceea ce se vede în şi prin mijlocirea bazelor de date ale computului economic mondial datorat guvernelor şi instituţiilor bancar-monetare, de rating şi de analiză strategică. O altă parte a studiilor examinează partea nevăzută a computului economic al crizei induse de pandemie. Pandemia, aflăm din această lucrare, poate împinge societatea spre pragul unui foarte riscant ciclu al foamei, induse nu de un declin al producţiei alimentare (criza alimentelor), ci de un boom al preţurilor la produsele de bază, fără o creştere proporţională a veniturilor. Acesta este sindromul bengalez pe care l-a descris premiatul Nobel pentru economie, sociologul Amartya Sen.

Pandemia va agrava criza sistemului distributiv mondial exact în direcţia declanşării unei sub-crize alimentare în anumite regiuni prin efectul sesizat/ prorocit de către Sen: „foametea se produce nu numai din lipsa alimentelor, ci şi din cauza inegalităţilor survenite în mecanismele distribuirii hranei”. Pandemia, sesizează Napoleon Pop şi Valeriu Ioan-Franc, şi inserez aici din nou un citat, a „creat sectoare în care cererea a crescut mult cu împingerea în sus a preţurilor, după cum în alte sectoare cererea a scăzut la fel”. Pandemia, mai remarcă ei, poate produce şocuri asupra unor sectoare de activitate, transmise apoi altor sectoare, prin canalele complexe ale cererii şi ofertei. Astfel de şocuri provoacă modificări sectoriale ale preţurilor şi veniturilor astfel încât o parte a populaţiei nu mai poate să-şi satisfacă cererea chiar şi pentru produse disponibile. Am denumit acest fenomen sindromul bengalez, semnalat, precum am menţionat deja, de către Amartya Sen prin studiul de caz asupra foametei survenite în 1943 în Bengal chiar pe fondul unei relative creşteri a producţiei alimentare faţă de perioada anterioară foametei. Sen a arătat că foamea din Bengal a fost cauzată nu de criza alimentelor, ci de „un boom urban care a provocat o creştere a preţurilor, ceea ce a făcut ca un milion de lucrători rurali să moară de foame dat fiind că salariile lor n-au crescut şi ele”.

Pandemia a stimulat afirmarea unei alte ramificaţii în ştiinţa impactului economic, pe care o putem încadra în ceea ce se poate denumi economia şi sociologia şocurilor. Acest fenomen a fost cercetat în profunzime, precum s-a precizat, de către Sen pentru cazul bengalez şi a revenit în aria de preocupări sistematice ale unor economişti, precum Naomi Klein (cartea sa are chiar acest titlu: „Doctrina şocului”). Ideea este că ori de câte ori se produc şocuri ale cererii şi/sau ofertei fenomenul se transmite sub forma unei creşteri extorcatorii a preţurilor la bunuri, servicii şi mărfuri afectate de aceste şocuri şi astfel mecanismele distributive sunt radical deformate (privatizarea distribuirii energiei şi dependenţa de importul de energie vor precipita probabil fenomenul creşterii preţurilor la energie). Efectul ar fi criza provocată. Acest nex de cauze şi efecte perturbatorii conduce cu o anume probabilitate spre ceea ce putem denumi sindromul bengalez.

Acest sindrom bate la uşă în România prin efectul creşterii extorcatorii a preţurilor la energie în iarna aceasta şi el se va manifesta nemilos dacă aşa ceva se va întâmpla. Chiar fără de pandemie, în România anului 2015 circa 30% dintre consumatorii de energie la scara gospodăriilor nu-şi puteau achita factura, ceea ce a condus la o adevărată „epidemie” a debranşărilor.

AGERPRES: Din ceea ce spuneţi se poate deduce că vin spre populaţie nu una, ci mai multe ameninţări. Este corect?

Ilie Bădescu: Aşa este, o ameninţare nu vine niciodată singură. Cum spune vorba populară: „răul nu vine niciodată singur”. Eu cred că, în actuala conjunctură, putem vorbi despre emergenţa unei alinieri a patru ameninţări asupra vieţii şi deci a biosiguranţei poporului român în pragul acestei ierni: efectele prelungite ale pandemiei; avalanşa faliei primejdioase a infopandemiei, agravată cumva şi de erorile gestionării crizei pandemice; posibila creştere extorcatorie a preţurilor la energie electrică şi gaze; spectrul foamei la scara unor categorii şi arii populaţionale. Acest fenomen de aliniere a ameninţărilor reclamă o mobilizare a factorilor cu responsabilitate în domeniul biosiguranţei poporului român. Este imperativ să memorăm lecţia transmisă posterităţii de către Amartya Sen: „Foametea este efectul alinierii a două erori cu ameninţările lor: creşterea incontrolabilă (extorcatorie) a preţurilor şi dezinteresul guvernului faţă de problemă (ignorarea ei sub scuza războiului, în acel caz)”. Alinierea celor doi factori a indus atunci şi în locul acela foametea şi moartea a peste 1 milion de oameni. Nu este cazul României, desigur, dar semnalele trebuie asumate preventiv pentru a elimina orice risc secundar.

***

Director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, doctor în sociologie (Universitatea din Bucureşti, 1984, cu teza „Mobilitate culturală şi schimbare socială. Sincronism european şi cultura critică românească”), Ilie Bădescu este profesor universitar din 1992. A urmat mai multe stagii în străinătate: bursier IREX în SUA (cercetări la Arhiva Phillip Mosley a Universităţii din Illinois şi la Departamentul de Antropologie al Universităţii Massachusetts – Amherst); bursier Fullbright la Centrul Fernand Braudel al Universităţii Binghamton (1990).

A susţinut cursuri în domeniul sociologiei: istoria sociologiei; sociologia şi geopolitica globalizării; teorii ale dezvoltării sociale; risc social şi dezvoltare comunitară; antropologie socială şi culturală; naţiune şi naţionalism în Balcani; teorii ale dezvoltării; geopolitică; sociologia problemelor sociale; idei politice şi doctrine politice româneşti; sociologia culturii.

Printre lucrările publicate se numără „Satul contemporan şi evoluţia sa istorică” (1981); „Timp şi cultură” (1988); „Sociologia eminesciană” (1994); „Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme (1994); „Sociologia şi geopolitica frontierei”, 2 vol. (coord. şi coautor) (1995); „Interethnic Relations in Romania” (în colab.), (1995); „Teoria latenţelor. Contribuţii la studiul popoarelor” (1997); „Istoria sociologiei. Teorii contemporane” (1997); „Cu faţa spre Bizanţ” (1999); „Mari sisteme sociologice europene” (1999); „Idei politice şi sisteme sociologice româneşti” (1998); „Enciclopedia valorilor reprimate. Războiul împotriva culturii române (1944-1999)” (2 volume, coordonator, 2000), „Tratat de sociologie rurală” (coordonator şi coautor).

Sursa: AGERPRES

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*