Comemorarea marelui sculptor Constantin Brâncuşi, la Mănăstirea Lainici, Gorj: “Brâncuşi a adus ancestralul omenesc şi l-a pus pe un piedestal al contemporaneităţii”

Sâmbătă, 16 martie 2019, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul  Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, la Sfânta Mănăstire Lainici, județul Gorj a avut loc slujba de pomenire şi de comemorare a marelui sculptor CONSTANTIN BRÂNCUŞI, care s-a înălţat la cer la data de 16 martie 1957, și este înmormântat la Paris în cimitirul Montparnasse. La ceremonia de comemorare au fost prezenţi brâncuşiologi, oameni de prestigiu, mari iubitori ai creaţiei brâncuşiene, printre care amintim pe domnul Director general, Bebe Viorel Ionică, fost ministru secretar de stat în ministerul comunicaţiilor, domnul director adj. ing. Ionel Scăunaşu, poetul Nicolae Dragoş, d-l Cosmin Pigui, primarul comunei Peştişani, d-l jurist Ion M. Ungureanu şi alţii.

“În rugăciune, apare expresia «extatică», pe care Brâncuşi o aduce în artă”

La sfârşitul oficierii slujbei de pomenire, Starețul Mănăstirii Lainici, Preacuviosul Părinte arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, după ce a amintit în câteva cuvinte despre rolul Postului Mare al Învierii Domnului şi despre importanţa momentului Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, a continuat astfel: “Suntem la pomenirea marelui Constantin Brâncuşi, pentru că se împlionesc 62 de ani de la plecarea lui în ceruri la viaţă veşnică. Timpul, pe care Dumnezeu l-a creat odată cu omul, se încheie odată cu terminarea vieţii omului pe pământ. Deci, timpul constituie «măsura» veşniciei. Timpul care este dat omului pentru a trăi şi viaţa pe pământ! Foarte mulţi oameni au cugetat asupra vieţii pe acest pământ. Părintele Stăniloae spun că omul pleacă dincolo cu tot ceea ce a angajat el în această viaţă, cu toată creaţia sa, cu toată lucrarea sa, pentru a o continua în viaţa cea veşnică. Azi, îl pomenim pe marele Brâncuşi! El a fost prin excelenţă un mare gânditor, un profund trăitor, cel care a dat lumii ceea ce n-a dat nimeni vreodată, din punctul de vedere al omului de artă, cel care avea să transfigureze materia. Brâncuşi a adus ancestralul omenesc şi l-a pus pe un piedestal al contemporaneităţii, în stilul său de a face această lucrare. Brâncuşi a vrut să extrapoleze veşnicia, a trecut dincolo de acest  timp şi din acest spaţiu, a materializat veşnicia în creaţiile sale. Prin «Coloana Infinitului», îi arată omului că a venit din nimic şi merge cu sufletul în veşnicie. Coloanele din antichitate aveau un soclu şi un capitel, dar, «Coloana» lui Brâncuşi nu are nici soclu, nici capitel. Acest lucru înseamnă o legătură veşnică şi necontestată cu Dumnezeu. Dumnezeu îl aduce pe om din nefiinţă la fiinţă şi îl conduce spre veşnicie. Timpul pe care Brâncuşi îl materializează prin această gândire pragmatică, prin clepsidra şi prin romboedrele care formează «Coloana», parcă ne conduce la ceva atemporal şi aspaţial. Criticii îl socotesc pe Brâncuşi ca fiind întemeietorul artei moderne, dar, el a descoperit ancestralul vechi omenesc. Brâncuşi a ajuns la o simplitate, la o mistică a artei, pentru că în toate domeniile, în artă şi în credinţă, marile genii au ajuns, în final, la simplitate, la tăcere. Şi ce frumos l-a «demontat» Brâncuşi pe Michelangelo, considerându-l, paremi-se, cel mai decadent moment al artei, cum spunea Brâncuşi. Părintele Stăniloae, în acest sens, parcă seamănă cu Brâncuşi, pentru că vorbeşte în «Dogmatică» despre faptul că acei oameni musculoşi, pictaţi de Michelangelo, transferă gândul în imanenţă, nu în transcendenţă. Deci, şi Părintele Stăniloae şi Brâncuşi, l-au «demontat» pe Michelangelo. Apoi, să vedem diferenţa dintre icoana bizantină şi icoana realistă, pentru că icoana realistă scoate în evidenţă umanul şi desfiinţează divinul din om. Ca şi în pictura bizantină, Brâncuşi pune în evidenţă divinul din om, însuşi marele Brâncuşi spune că sculptura lui seamănă cu pictura bizantină. Deci, şi în pictură, în muzică, în rugăciune, apare expresia aceasta «extatică», pe care Brâncuşi o aduce în artă, în sculptură, o aduce la starea de extaz mistic, artistic, pentru că nu vrea să mai imite nimic, pentru a scoate în evidenţă simplitatea ţărănească, oltenească, gorjenească. De aici, arta aceasta a simplităţii, pentru că cel mai greu este să fii simplu, poate şi mai greu, să faci simplitatea. Lucrurile mari se fac uneori cu multă simplitate! În toate domeniile, oamenii mari, că sunt sfinţi, că sunt genii, că sunt artişti, ajung la lucrurile acestea de simplitate, de smerenie, de tăcere şi de contopire a omului cu Dumnezeu. Brâncuşi, prin toată lucrarea sa, este o mare bucurie şi o mare cinste pentru noi, o mare responsabilitate, pentru că la rândul nostru, avem datoria să-l promovăm şi să ne rugăm pentru el, să-l pomenim, pentru că şi el are nevoie de rugăciuni. Am făcut acest parastas, la cei 62 de ani de când Brâncuşi s-a născut în veşnicie. Mă bucur pentru iniţiativa dumneavoastră care aţi dorit să faceţi acest lucru, nu e o chestiune de fast, ci, o lucrare autentică, pentru ca să ne rugăm la Dumnezeu pentru Brâncuşi, ca Dumnezeu să-i dea şi lui iertare, pentru că şi el, ca orice om, a greşit, dar, prin rugăciune se pot şterge toate greşelile şi putem fi cât mai aproape de Dumnezeu! Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i facă parte de mântuire şi lui Constantin Brâncuşi, să le dea fericire veşnică tuturor celor pe care i-am pomenit la slujba parastasului, să le dea Dumnezeu fericire veşnică, în vecii vecilor, Amin”!

“La Tg. Jiu este cel mai important monument de artă al tuturor timpurilor”

În continuare, d-l prof. dr. Ion Mocioi a spus: “Este pentru noi un moment important, pentru că Brâncuşi este cel care a împărţit istoria artei în două, începând arta modernă cu lucrarea «Rugăciunea», poate ca o nevoie de comunicare a omului cu Dumnezeu, ca şi o comunicare între oameni, ceva specific românilor, tuturor ortodocşilor, oamenilor iubitori de frumos. Brâncuşi este un propovăduitor, prin opera  lui, dar, şi un model de viaţă pentru viitorime. Toţi suntem copiii artistici ai lui Brâncuşi, Se cuvine să-i înălţăm în fiecare zi o rugăciune pentru împlinirea sufletului său! Ne-a lăsat «Coloana infinită», care este simbolul înălţării la cer, ne-a lăsat lucrarea «Rugăciunea», iar gândirea lui este o preţuire faţă de om, faţă de biserică, singura instituţie care în opinia sa a unit poporul român. Ne bucurăm că Preacuviosul stareţ, Ioachim Pârvulescu, ne-a ajutat să-l pomenim la marele Brâncuşi la una dintre cele mai mari mănăstiri din ţară, să putem duce mai departe numele lui Brâncuşi. Teoretic, Brâncuşi a fost unul dintre înaintaşii acelei teorii care a esenţializat realitatea obiectivă şi se cuvine ca nouă românilor, cărora ne-a dăruit cel mai important model de artă din lume, «Coloana infinită», cu ansamblul său explicativ, Brâncuşi să ne fie un reper. Nu trebuie să-i aducem osanale lui Brâncuşi, ci, o recunoaştere, iar biserica ne ajută pentru treaba aceasta! Cu bunăvoinţa părintelui stareţ, am tipărit o carte care cuprinde tot patrimoniul artei lui Brâncuşi în lume. Toţi, împreună, formăm o familie, pe care Brâncuşi n-o mai are, dar, care, la ziua lui de comemorare, îi facem un parastas, ca o datorie sfântă. Brâncuşi este omul care n-a cerut nici un ban pentru toată arta pe care ne-a dăruit-o, iar la Tg. Jiu este cel mai important monument de artă al tuturor timpurilor!! «Coloana infinită», trebuie să ştim s-o apărăm! Astăzi avem cea de-a 25-a întâlnire pentru a pomeni numele lui Brâncuşi, sufletul lui Brâncuşi. Suntem puţini brâncuşiologi, dar, mai avem de învăţat din arta lui Brâncuşi, cel care a transformat arta în comunicare. Când a terminat a nu ştiu câta variantă a lucrării «Pasărea în zbor», a exclamat: «Zborul, ce fericire!». Este un simbol al năzuinţei omenirii către înalt, iar când vorbea despre «Coloană», spunea că îl interesează înălţarea! Trebuie să pătrundem esenţa operei sale, fiindcă el pătrunde în unitatea sufletului românesc, Un coleg de-al nostru, domnul Ştefan Stăiculescu, cu care am început acest ciclu de manifestări, ar fi vrut să vă vorbească ceva şi el, iar împreună cu domnul Moise Bojincă, fostul rector al Universităţii «Constantin Brâncuşi», împreună cu dumneavostră, să păstrăm respectul pentru această zi de comemorare a lui Constantin Brâncuşi. Părinte stareţ, să-i dorim domnului Stăiculescu sănătate, că are o boală grea, de asemenea, să-i dorim sănătate d-nei Sorana, fiica lui Georgescu Gorjean, cea care a dus mai departe cunoaşterea despre Brâncuşi. Românii s-au adunat mereu în jurul bisericii, dar şi în jurul marelui Brâncuşi,

“Brâncuşi este omul care a aşezat România la loc de cinste pe harta lumii”

Domnul Cosmin Pigui, primarul comunei Peştişani a subliniat că după o discuţie cu d-l Mocioi şi cu d-l Bojincă, i-a asigurat că va continua ceea ce s-a început cu 25 de ani în urmă, iar “eu nu pot să vă vorbesc decât pe cale administrativă despre faptul că la noi, la Peştişani, s-au început unele lucruri, unele proiecte. Vă pot spune că pe 29 martie a.c., va veni la noi ministrul culturii, care va ajunge şi la Mănăstirea Lainici. Casa memorială «Brâncuşi», va fi în patromoniul privat al comunei Peştişani! Pentru noi, Brâncuşi este o «comoară», dar este şi o…povară, pentru că orice imagine a lui Brâncuşi, ne priveşte şi ne preocupă, o imagine pozitivă se face greu, iar imaginile negative, ne frământă! Vrem să facem un portal pentru Casa memorială «Brâncuşi», vă asigur că noi căutăm să fim demni de tot ceea ce facem pentru Brâncuşi!

Domnul prof. univ. dr. Moise Bojincă a spus că suntem la 62 de ani de la trecerea în eternitate a lui Constantin Brâncuşi, de aceea, să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru prilejul de a face această comemorare, să le mulţumim tuturor celor care au responsabilităţi în promovarea imaginii lui Constantin Brâncuşi, în promovarea spiritualităţii româneşti. Brâncuşi este omul care a aşezat România la loc de cinste pe harta lumii şi este o pildă pe care noi trebuie s-o urmăm! Doamna Victoriţa Stolojanu, veşnic tânără şi neobosită, a mărturisit cu sinceritate că nu crede în suferinţa creatoare, dar, crede cu străşnicie în bucuria de a trăi! Domnul Mihai Sporişi, de la Râmnicu Vâlcea, a arătat că atunci când Dumnezeu coboară, noi trebuie să stăm de vorbă cu el, nu trebuie să aşteptăm veacurile. Se propune aurirea «Coloanei infinite», care nu este doar o aberaţie, iar clepsidra este chiar coborârea Lui Dumnezeu pe pământ. De aceea, Brâncuşi este omul universal care merită respectul nostru! Au recitat versuri închinate lui Constantin Brâncuşi: dr. Doru V. Fometeescu, d-na Dorina Măgărin, bibliotecar la Timişoara, d-l Ion Sabin Cerna. Au acordat cărţi şi reviste pentru biblioteca Mănăstirii Lainici, mai multe persoane respectabile, printre care pot fi amintite: D-na Lucia Dumitrescu, de la Revista «Star-Press» Canada, domnul Florian Vădeianu şi alţii! Domnul Aurel Matei Bancu, din partea Asociaţiei culturale «Constantin Brâncuşi», Timişoara, a spus: “Dorim să menţinem trează spiritualitatea Lui Brâncuşi, dar, pot să vă spun că ne preocupă şi spiritualitatea românească din Valea Timocului. Din Gorj au venit în Banat multe minţi laminate şi apreciem acest lucru, pentru că în Lugoj, cel puţin, Corioloan Brediceanu este egal cu Brâncuşi, iar el este originar din Brădiceni, Gorj!

În încheierea ceremoniei de comemorare, oaspeţii şi toţi participanţii la manifestare au fost invitaţi la o întâlnire în trapeza mănăstirii, pentru pomenirea lui Constantin Brâncuși.

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*