Despre «PSIHOLOGIA FRICII» şi «Testul celor trei» al lui Socrate! O «lecţie» bună pentru cei care încearcă, astăzi, intoxicarea minţii noastre cu cifre statistice!

Am decis ca şi astăzi să pornim de la lucrarea «PSIHOLOGIA FRICII», aparţinând autorului francez, Christophe André, medic psihiatru la spitalul «Sainte-Anne» din Paris, iar, cu acest prilej, vom căuta să desluşim impactul devastator pe care îl poate avea sentimentului fricii asupra unei judecăţi lucide şi coerente, atât de necesară omului raţional şi îndeajuns de ancorat în realităţile dramatice ale fricilor pandemice care bulversează omenirea şi bunul mers al societăţii în aşa-zisa perioadă post-modernistă şi globalistă! În acest sens, propunem spre reflecţie «Testul celor trei» al lui Socrate, acesl filosof grec inegalabil care ne propunea maxima: «Cunoaşte-te pe tine însuţi», ca o condiţie a supoziţiei potrivit căreia: „Fie că tu crezi că poți să faci un lucru sau nu – ai dreptate”, cum spunea Henry Ford, iar, cercetările ultimilor ani demonstrează că diferitele noastre convingeri, nu ne afectează doar neurotransmițătorii din creier, ci sunt ascultate de fiecare celulă din corp și ne afectează «ceasul biologic», pe măsură ce știința denumită «epigenetică», o ramură a geneticii care studiază variația trăsăturilor fenotipice care sunt cauzate de aspecte ale mediului înconjurător, acestea schimbând comportarea genelor și afectând modul în care celulele le decodifică, arată faptul că ideile şi convingerile noastre sunt hotărâtoare în ceea ce priveşte condiţia de oameni normali şi echilibraţi! Ca urmare, aşa cum aminteam, să vedem ce spune «Testul celor trei» al lui Socrate (469-399 î.Hr.), dascălul lui Platon (427-347 î.Hr), Socrate fiind un foarte apreciat gânditor şi chiar un om iubit de către tineri pentru înţelepciunea lui. Aşa se face că într-o zi, un cunoscut al marelui înţelept a alergat spre el agitat şi i-a spus: «Socrate, ştii ce am auzit despre unul dintre studenţii tăi»? ,,Stai o clipă, a replicat Socrate. Înainte să-mi spui aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte «Testul celor Trei». «Testul celor Trei»? ,,Exact, a continuat Socrate. Înainte să-mi spui ceva despre discipolul meu, hai să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să spui! Primul test este Adevărul. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat”? «Nu, a răspunsul omul, de fapt de-abia am auzit despre acest lucru»! ,,Bine, a spus Socrate. Deci, nu ştii concret dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm al doilea test, testul Binelui. Este, ceea ce eşti pe cale să-mi spui despre discipolul meu, ceva bun”? «Nu, dimpotrivă…»! ,,Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, chiar dacă nu eşti absolut sigur că este adevărat”? Omul a ridicat din umeri, un pic jenat, iar Socrate a continuat: ,,Ai putea, totuşi, să-mi spui acel lucru, pentru că există un al treilea test, al Utilităţii! Spune, îmi este de vreun folos ceea ce vrei să-mi spui despre discipolul meu”? «Nu, nu chiar»! ,,Ei, bine, a concluzionat Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun şi nici măcar util, de ce să mi-l mai spui”? În acel moment, «testatul» era învins şi s-a ruşinat că spusele sale au dat greş! O lecţie bună pentru cei care încearcă, astăzi, intoxicarea minţii noastre cu cifre statistice gonflabile despre victimele pandemiei de…corona «vicius» prin care suntem zi de zi şi tot mai mult, de la o zi la alta manipulaţi prin mass-media politizată şi…contaminată de virusul demagogiei electorale, pentru că aceşti politicieni sunt cei pe care îi încearcă şi îi siderează cu adevărat frica de a pierde puterea cea amăgitoare! Pe  această cale, frica devine o emoţie provocată de conştientizarea unui pericol real sau imaginar şi ne determină gândurile şi comportamentul de fiecare zi. Se spune că toate fricile au la bază teama de moarte, dar, de-a lungul evoluţiei omenirii, frica a avut şi un rol pozitiv, ajutându-l pe om să supravieţuiască, deoarece, în urma eliberării de adrenalină, organismul era pregătit pentru «luptă sau fugă» de adevăr, de bine şi de utilitate! Fiind o trăire subiectivă, frica este percepută de cele mai multe ori, ca o senzaţie neplăcută, apăsătoare, însoţită de modificări neurovegetative, iar, în funcţie de intensitatea fricii se pot manifesta unele stări de tensiune musculară crescută, puls şi respiraţie accelerate, creşterea glicemiei, vasoconstricţie, transpiraţie, frisoane, senzaţie de sufocare sau de încremenire. Pe lângă frica tradiţională şi acceptabilă, însă, au apărut frici noi, caracteristice societăţii moderne: frica de boli, de pandemii, de violenţă, frica de şomaj, de singurătate, de abandon, de schimbare, de ceea ce cred ceilalţi despre noi, frica de a fi tu însuţi, unele chiar izvorâte din teama de a nu fi afectaţi, de a nu suferi, pentru că rar permitem cuiva să ne vadă aşa cum suntem, iar, de obicei, ne protejăm, ne ascundem sensibilitatea în spatele unei măşti care se cumpără la orice cârciumă sau la un chioşc, în baza unui rol aflat în legătură cu statusul şi dezvoltând diferite mecanisme de apărare. Dar, îndreptăţită când e vorba de un pericol real, atunci când e mereu prezentă în mintea noastră, frica ne împiedică să evoluăm, fiind folosită în fel şi chip ca un instrument de manipulare, mai ales când clasa politică se foloseşte de ea pentru a-şi păstra puterea sau pentru a o cuceri prin mijoace propagandistice!

Frica este prezentă ca emoţie, ca program mintal în fiecare persoană!

Poate că nimic nu este întâmplător în univers, iar, totul se desfăşoară conform legii cauzei şi efectului, sau aşa cum spuneau bătrânii noştri cu înţelepciune «bine faci, bine găseşti», «cine sapă groapa altuia, cade singur în ea», «cum îţi aşterni, aşa dorm», «ce semeni, aia culegi», ca şi multe altele! Mass-media, care joacă un rol important în viaţa noastră cotidiană, foloseşte expunerea la manipulare exploatându-ne nevoia de siguranţă şi securitate individuală! Ea ne oferă «modele» pilduitoare de urmat, mai ceva decât cărţile sfinte, dar, iar, într-un sistem de valori la standarde scăzute, ne influenţează alegerile şi capacitatea decizională şi încurajează comportamentul gregar şi resemnarea fiecăruia dintre noi în faţa provocărilor vieţii! De fapt, frica apare atunci când credem că fericirea vine din exterior, alergăm după relaţii care să umple golul din noi, după satisfacţii materiale imediate şi efemere, când vrem să acumulăm tot mai mult, hrănindu-ne astfel ego-ul insaţiabil şi limitat la un cadru strict individual! Ne abandonăm, astfel, propria libertate şi putere, pentru că ne este teamă de orice lucru din jurul nostru şi de orice om care ne este aproape! Dar, dacă vom căuta adânc în noi înşine, vom descoperi în final, că frica este doar o iluzie… sau poate vom descoperi că nu ne temem că suntem slabi, ci de mândria din noi înşine! De fapt, primul pas în depăşirea fricii este acceptarea ei, s-o experimentăm în mod direct, să-i facem loc să fie acceptabilă, să-i oferim spaţiu şi să fim prezenţi în faţa ei! Frica este prezentă ca emoţie, ca program mintal în fiecare persoană, iar, în urma unor experimente ştiinţifice s-a demonstrat că şi unele plante se tem. Frica în general ne este transmisă de familie, de anturaj, de şcoală, dar şi de societate prin normele de convieţuire socială. Cu toate că există persoane care susţin că nu au frici, dar, puse în faţa unei situaţii limită, descoperă că, de fapt, au şi ele anumite temeri. Prin urmare, se poate spune că fiecare persoană are o frică mai mult sau mai puţin cunoscută. Pe baza cercetărilor ştiinţifice s-a constatat că în topul fricilor se află frica de moarte, cea care ne este transmisă de către societate, familie, anturaj sau chiar ne naştem cu ea, deoarece individul vine pe lume cu un anumit tip de frică. Sunt multe metode de a vindeca frica de moarte, cea mai eficientă fiind identificarea cauzelor care reprezintă sursa acestei frici prin psihoterapii care vindecă frica de moarte. Din confruntarea cu frica proprie, vor lua naştere întotdeauna curajul şi încrederea, curajul de a ne accepta părţile slabe, de a ne schimba prin asumarea unui efort conştient, pentru că în acest fel, vom recăpăta puterea interioară şi încrederea în noi înşine! Când zidurile de siguranţă cad şi puterea eului slăbeşte, nu ne mai valorizăm prin ceea ce avem, prin cunoştinţele acumulate, prin funcţiile pe care le deţinem, ci prin ceea ce suntem sau prin ceea ce putem deveni ca oameni integri, iar, de acolo vine înţelegerea faptului că sursa fericirii adevărate şi permanente este numai şi numai în interiorul fiinţei noastre fragile ca «o trestie gânditoare», cum spunea Blaise Pascal!

Prof. dr. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*