Dumnezeu ne învaţă că bogăţia este un idol, adică un dumnezeu fals, iar cel care se închină bogăţiei, se leapădă de Dumnezeul cel viu şi adevărat!

În Duminica a 30-a după Rusalii Ap. Coloseni 3, 12-16; Ev. Luca 18, 18-27 (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor), din ziua de 24 noiembrie 2019, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, vom asculta Evanghelia Sf. Ev. Luca, rânduită în Biserică spre a se citi în această perioadă a Postului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca un îndemn la milostenie şi la ajutorarea celor săraci, fiindcă suntem puşi înaintea bogăţiei ca un obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine, iar fiecare dintre noi, trebuie să înţeleagă că bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii, când ne legăm de ea ca de ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăţie robeşte sufletul nostru şi nu mai lasă în el nici un loc pentru prezenţa Bunului Dumnezeu. Avem înaintea ochilor minţii un astfel de om, bogat şi influent, chiar tânăr, aparent preocupat de viaţa spirituală, deoarece a ţinut legea lui Moise, dar, nu a simţit în sufletul său Întruparea Cuvântului Lui Dumnezeu! De aceea, dregătorul din Evanghelia Duminicii acesteia dorea să afle mai multe despre mântuire decât putea să-i ofere legea Vechiului Testament, deşi, trebuia să afle răspuns la frământările lui interioare, dar, până la urmă, fără să înţeleagă îndeajuns că Dumnezeu ne învaţă că bogăţia este un idol, adică un dumnezeu fals, iar cel care se închină bogăţiei, se leapădă de Dumnezeul cel viu şi adevărat!

«Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci»?

Textul Evangheliei Duminicii a 30-a după Rusalii ne descoperă câtă dragoste și milă are Dumnezeu pentru toți oamenii: drepți și păcătoși, bogați sau săraci, bolnavi ori sănătoși, iar zelul misionar al Domnului Hristos L-a făcut să-i caute pe toți și să se adreseze tuturor categoriilor de vârstă și tuturor condițiilor sociale. În cazul de față, întâlnirea lui Hristos cu un tânăr din categoria celor mai bogați ai vremii în această lume, dar săraci pentru lumea de dincolo, este relatată pentru a ne arăta că în viaţa omului, în inima omului, de fapt, bogăţia face cea mai mare concurenţă lui Dumnezeu, şi nu numai lui Dumnezeu, dar, şi semenilor. Bogăţia este un idol, adică un dumnezeu fals, iar acela care se alipeşte de avuţie, se converteşte la un mod de viaţă egoist, egocentric, deşi sistemul nostru existenţial este unul teocentric. Dacă Dumnezeu este Creatorul lumii şi al nostru, şi raţiunea pentru care ne-a creat este aceea de a-I fi parteneri într-o relaţie de dragoste deschisă veşniciei, atunci când întoarce spatele lui Dumnezeu, omul se înscrie pe o traiectorie existenţială greşită, pe când, rămas cu faţa la Dumnezeu, el se află pe traiectoria împlinirii sale, a sensului şi a vocaţiei sale esenţiale, a raţiunii sale ultime de a fi. Omul este chemat să aleagă între Dumnezeul cel adevărat şi viu, duhovnicesc, al iubirii jertfelnice, al iubirii celuilalt şi zeul banului, Mamona, al iubirii de sine, al plăcerilor egoiste, al culturii materialiste, care slujeşte egoismul sinucigaş. Poate că mai este şi o explicaţie tehnică, să spunem aşa, a faptului că în duminicile acestea revine atât de frecvent tema bogăţiei, că în această perioadă se citesc fragmente din Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca, cel foarte preocupat de problema bogăţiei, ca de altfel şi de multe alte probleme sociale. Apropos, cei care se ocupă de problematica socială, politicienii noştri, pentru că ne aflăm în frisoanele campaniei electorale, ar trebui să studieze foarte bine Evanghelia după Luca, fiindcă ar găsi aici o foarte complexă şi bogată perspectivă asupra problemelor sociale. Desigur, discursul biblic este un pic radical, iar, politicienii iubesc un discurs mai nuanţat, mai diplomatic, dar, diferenţa vine de la obiectivul pe care şi-l propune fiecare. Discursul biblic îşi propune să arate lumii adevărul, fără să urmărească să placă în vreun fel oamenilor, în timp ce limbajul politic are preponderenţă să placă oamenilor şi să-i atragă spre un anume ideal politic amăgitor! De multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, Mântuitorul Hristos înfăţişează câştigul ce-l avem de pe urma dispreţului banilor şi cum ne face să ne dăm seama de folosul ce-l avem, dacă ne dezlipim inima de cele ce sunt potrivnice sănătăţii noastre! “Bogăţia, spune Domnul, nu vă vatămă numai pentru că înarmează pe hoţi împotriva voastră, nici numai pentru că vă întunecă desăvârşit mintea, ci şi pentru că vă scoate din robia lui Dumnezeu, făcându-vă prizonieri banilor fără suflet şi vătămându-vă de două ori: o dată pentru că vă face robii banilor, peste care ar trebui să fiţi voi stăpâni, şi a doua oară, pentru că vă scoate din robia lui Dumnezeu, Căruia mai mult decât tuturor, ar trebui să-I fiţi neapărat robi”! Deci, atunci când Domnul a vorbit despre bogăţie, a arătat că este vătămată de două ori: şi pentru că este depusă aici, pe pământ, unde o strică moliile, şi pentru că nu este depusă dincolo, în cer, unde nu poate fi furată, pentru că numai Dumnezeu ne învaţă că bogăţia este un idol, adică un dumnezeu fals, iar cel care se închină bogăţiei, se leapădă de Dumnezeul cel viu şi adevărat!

“Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie”

În Duminica a 30-a după Rusalii, ni se descoperă textul acesta minunat: “Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie” (Luca 18, 22), ceea ce reprezintă asumarea sacrificării a toate, inclusiv a vieţii pământeşti, pentru Hristos şi pentru Cuvântul Său şi de care nu avem voie a ne ruşina câtuşi de puţin, ca să păstrăm “cinstea” de la oameni şi toate înlesnirile vieţii confortabile. Un asemenea cuvânt – mai ales dacă este luat şi înţeles şi în consecinţele sale concrete, iar nu doar în teorie, nu are cum să nu dea frisoane omului modern şi răsfăţat, crescut şi format în spiritual consumismului, omul, care, chiar dacă primeşte credinţa în Hristos, ia dintr-însa numai partea convenabilă, care crede că se pliază pe firea lui sau care nu îi cere schimbări mari şi renunţări foarte grele, oprindu- se când este vorba de chemarea la Crucea de bunăvoie, pentru El. Poate că majoritatea reflexelor şi atitudinilor creştinului “firesc”, (post)modern, trădează ceea ce se poate numi “agăţarea cu dinţii” de viaţa aceasta lumească, agăţare care, atunci când se instalează şi în mintea noastră, ne umple de prejudecăţi omeneşti, care nu ne dau voie să credem cu adevărat sănătos, iar, atunci, construim noi înşine sau preluăm de la alţii vorba lumii, prin justificări, teorii, explicaţii cu aspect “duhovnicesc”, numai idei frumoase, optimiste, generoase, nobile, care ţin de “umanismul degradant”, dar care nu se întemeiază pe nimic din Scriptură sau din Tradiţie, de fapt, pe nimic din Duhul Sfânt, ci pe propriile dorinţe, proiecţii, pe nişte temeri întoarse în speranţe deşarte! Iar, atunci când începem să dăm drumul foarte uşor la cuvinte mari despre “Bunătatea lui Dumnezeu care pe toate le iartă, despre “mila Lui care n-o să îngăduie răul”, despre faptul că “nu putem fi tocmai noi cei din urmă” sau despre “profeţiile discutabile” care însoţesc optimismul şi bucuria creştinului şi câte şi mai câte, aflăm că Mesajul Fiului lui Dumnezeu este clar: dacă vrem să ne asumăm condiţia de creştin, trebuie să ştim de la bun început, ce presupune acest lucru, iar mesajul Evangheliei în legătură cu atitudinea omului faţă de ceea ce posedă, de ceea ce dobândeşte în lumea aceasta, puţin neluat în seamă, care se confruntă cu un eşec vizibil, ne arată că există preocupare doar pentru lucrurile materiale în viaţa aceasta şi avem impresia că acesta ar fi ultimul scop, că toate eforturile noastre merg în direcţia câştigului cât mai mare, a unui serviciu bun, a unei vieţi confortabile în viaţa noastră plină de materialitate, uitând, pur şi simplu, că Dumnezeu ne învaţă că bogăţia este un idol, adică un dumnezeu fals, iar cel care se închină bogăţiei, se leapădă de Dumnezeul cel viu şi adevărat!

                                                                                             Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*