ECONOMIE SOCIALĂ (1): Ce este E.S. și cum stă România

Ce este economia socială?

Sintagma economie socială reprezintă mai degrabă o noutate în societatea românească. Legea 215/2015 privind economia socială definește acest sector după cum urmează:

Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.

Prin caracterul său sui generis, sectorul economiei sociale este încadrat în literatura de specialitate și documentele europene în sfera “celui de-al treilea sector”, care înglobează activități de interes public și se bucură de sprijinul statului, dar îmbracă forme private de asociere și funcționare. În numeroase state ale Uniunii Europene (din anul 2015 și în România) structurile de economie socială pot fi recunoscute ca atare și pot beneficia de o serie de facilități fiscale sau nonfiscale (ex. scutiri de taxe, asigurarea sediului din partea autorităților, cosiliere juridică etc.). Aceste facilități variază foarte mult în funcție de legislația fiecărui stat.

Principiile economiei sociale:

  • prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;
  • solidaritate şi responsabilitate colectivă;
  • convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;
  • control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;
  • caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
  • personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;
  • alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.

Cine poate fi întreprindere socială în România

În România, statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin dobândirea unui atestat de întreprindere socială. Potrivit legii 215/2015, persoanele juridice de drept privat pot solicita un atestat de întreprindere socială, dacă actele de înfiinţare şi funcţionare conţin prevederi prin care se demonstrează faptul că:

  • activitatea desfăşurată are ca scop social;
  • respectă principiile economiei sociale;
  • respectă următoarele criterii:

a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;

b) alocă minim 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statuare;

c) se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;

d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot există diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

Potrivit legii, pot fi întreprinderi sociale:

  • societățile cooperative de gradul 1;
  • cooperativele de credit;
  • asuciațiile și fundațiile;
  • casele de ajutor reciproc ale salariațiilor;
  • casele de ajutor reciproc ale pensionarilor;
  • societățile agricole;
  • federațiile;
  • uniunile persoanelor juridice;
  • orice categorii juridice care respectă principiile economiei sociale.

Entitățile juridice enumerate mai sus, deși pot îndeplini funcții sociale, nu sunt recunoscute ca întreprinderi sociale și, prin urmare, structuri de economie socială, dacă nu răspund cerințelor statuate de lege și nu au fost acreditate printr-un atestat de întreprindere socială, eliberat de agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București.

Spre deosebire de întreprinderea socială propriu-zisă, legea acordă un statut privilegiat întreprinderii sociale de inserție, care are în permanenţă cel puţin 30% din personalul angajat aparţinând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajaţi să reprezinte 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaţilor şi are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor şi şomajului prin inserţia socioprofesională a persoanelor defavorizate. Acestora li se acordă marca socială.

Statistica structurilor de economie socială din țara noastră

Potrivit Registrului Unic de Evidență a Întreprinderilor Sociale (ANOFM), actualizat în octombrie 2018, la nivel național:

ØS-a eliberat un număr de 120 de atestate de întreprinderi sociale, dintre care:

  • 30 atestate au fost suspendate;
  • 19 atestate au fost retrase.

ØS-a eliberat un număr de 12 certificate de întreprinderi sociale de inserție, dintre care:

  • 3 au fost suspendate.

Prin urmare, la sfârșitul anului trecut, sectorul economiei sociale din România cuprindea 80 de structuri active de economie socială (SES), recunoscute potrivit legii ca întreprinderi sociale și întreprinderi sociale de inserție.

Prin comparație, în Spania funcționează aproximativ 43.000 de întreprinderi sociale care au dus la crearea a 2,2 milioane de locuri de muncă directe și indirecte și la o cifră de afaceri a sectorului economiei sociale care atinge 10% din PIB-ul național, potrivit unui studiu comandat de Comisia Europeană (EURES, 2019).

De asemenea, aproape 10% din totalul angajaților din Luxemburg lucrează în acest sector, potrivit datelor Eurostat. Pe următoarele poziții se situează Olanda, Franța și Belgia, unde procentul depășește 9%. Pe ultimele locuri, cu un procent sub 2%, se poziționează România, Malta, Slovenia, Croația și Lituania.

Concluzii

  • Structurile de economie socială funcționează ca afaceri, doar că venitul este redistribuit pentru atingerea misiunii sociale (sprijinirea grupurilor vulnerabile, rezolvarea unor probleme sociale).
  • Economia socială este normată la nivel național prin legea 215/2015, care face distincția între întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție și le recunoaște o serie de facilități.
  • La sfârșitul anului trecut, în România funcționau doar 80 de structuri de economia socială. Prin urmare, sectorul este încă slab dezvoltat în România.

Informațiile au fost preluate și adaptate din documentul Proiect de propunere de politică publică alternativă în domeniul economiei sociale: Dezvoltare locală prin economie socială, elaborat de UGIR 1903, filiala Dolj, în cadrul proiectului Politici alternative în economia socială, cod SIPOCA 172, implementat începând cu data de 27.04.2018, pe o perioadă de 16 luni. Proiectul este finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitatea Administrativă (POCA), Axa prioritară 1 – Administrație publică și sistem judiciar eficient.

-va urma-

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*