EDITORIAL. Ca o profeţie despre distrugerea Civilizaţiei Occidentale!

În ziua binecuvântată a Naşterii Maicii Domnului, când toţi trebuie să ne închinăm la Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, să fim smeriţi şi să spunem sfânta rugăciune: «Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine, cerându-ți ajutor», fără să ne dăm seama, poate că trăim clipele când se face hotarul astronomic dintre vară şi toamnă, când vremea începe să se strice, devenind capricioasă şi mai răcoroasă, cum se întâmplă în fiecare toamnă lăsată de la Dumnezeu, dar, pentru că «oamenii sunt sub vremi, şi nu vremile sub oameni», supunem atenţiei credincioşilor şi mai puţin credincioşilor de pretutindeni un cuvânt de înţelepciune al d-lui acad. Ioan Aurel Pop, sugestiv intitulat: «Biserica a fost peste tot în Europa medievală „patroana” culturii», în care Preşedintele Academiei Române subliniază rolul pe care Biserica Ortodoxă îl are în formarea spirituală și culturală a poporului român, afirmând următoarele: «Biserica a fost peste tot în Europa medievală „patroana” culturii. Nici o activitate culturală majoră nu se desfășura în afara Bisericii, fără oblăduirea ei. Chiar universitățile din Occident au fost creația Bisericii și a credinței. La noi, în lumea de tradiție bizantină și bizantino-slavă, în condițiile relației speciale și a simbiozei dintre puterea laică și cea religioasă, în sânul bisericilor și mănăstirilor, s-au născut cartea manuscrisă, miniatura de carte, broderia, școala, educația organizată, arhivele, bibliotecile, scrisul în românește, literatura teologică, juridică, beletristică, filosofică etc. Instruirea copiilor, învățarea buchilor, cititul și scrisul la noi nu au fost „inventate” și susținute de la început de stat, ci, de către biserică. Viețile sfinților, povestite simplu și pe înțelesul tuturor, au devenit adevărate pilde de viață și surse de înțelepciune, iar icoanele și frescele au ajuns să fie ilustrarea pentru popor a Cărții Sfinte, pe care puțini o puteau citi direct în acele vremuri», conchide cu elocinţă distinsul om de cultură, parcă pentru a sublinia faptul că în această zi dăruită de Dumnezeu, să ne gândim cu atenţie la momentul în care Sfânta Fecioară Maria a fost aleasă din veac de către Bunul Dumnezeu pentru mântuirea umanităţii căzute în păcatul adamic, în păcatul neascultării şi al desfrâului! Din acest motiv, merită să ne aplecăm cu adâncă pătrundere către ceea ce unii oameni de ştiinţă şi de cultură apreciază că înseamnă: «Profeția despre distrugerea Civilizației Occidentale», care se împlinește, pentru că semnele apar tot mai pregnante, pretutindeni în lumea încremenită de frica pandemiei. Pentru aceasta, azi, tocmai azi, într-o zi sfântă, aducem în faţa dumneavoastră concluziile unor decenii de cercetări ale unui profesor de antropologie socială de la Oxford, prin care domnia sa demonstrează existența unei corelații directe între libertatea sexuală neînfrânată şi presărată cu orgii transexuale, pe de o parte, și decăderea civilizațiilor, pe de altă parte, fiindcă el a descoperit că acum un secol, cu mult înainte ca revoluția sexuală din ultimele decenii se explodeze, domnia sa a fost surprins până la perplexitate de cercetările lui J.D. Unwin, cuprinse în tratatul său din anul 1934, sugestiv intitulat: «Sex şi cultură», care sunt semnale pur şi simplu premonitorii, fiindcă, descoperirile sale s-au dovedit incredibil de profetice şi actuale, fiind confirmate de istoria și evoluția țărilor în deceniile următoare şi până în zilele noastre! Iată, acest Unwin a observat că atunci când o societate abandonează strictețea castității prenupțiale, se instalează un tip de «entropie umană», o cădere graduală în dezordine şi desfrâu, o dezordine programată, aşa cum o fac cei care dirijează astăzi nebunia pandemică ce a cuprins lumea!

«Revoluțiile» sexuale sau desfrânările fără frontier!

Autorul de acum aproape un veac, ne arată că monogamia, credința în Dumnezeu și gândirea rațională au dispărut în următoarele trei generații de la trecerea la o mai mare libertate sexuală, pentru a conchide că «revoluțiile» sexuale sau desfrânările fără frontiere au consecințe devastatoare pe termen lung pentru cultură și civilizație! Acest renumit cercetător de la Oxford, care a murit în 1936, a studiat 86 de societăți și civilizații, mergând de la sumerieni, babilonieni și romani la societățile polineziene și microneziene și până la triburile indiene «Dakota», «Hopi», «Chickasaw» și «Crow» din America de Nord, pentru a determina dacă există o legătură între libertatea sexuală și prăbuşirea culturilor! Oare, nu merită să ne gândim, în acest caz, la oraşele Sodoma şi Gomora? Într-o referinţă cu titlul: «De ce moralitatea sexuală ar putea fi mult mai importantă decât s-a crezut?», autorul creștin Kirk Dunston afirmă că a cercetat studiul masiv al lui Unwin, realizat de-a lungul întregii vieți a acestuia şi a ajuns la concluzia că în decursul istoriei: «Constrângerile sexuale sporite, fie ele pre- sau post-nupțiale, au dus întotdeauna la o înflorire accentuată a unei culturi», în timp ce «sporirea libertății sexuale a dus întotdeauna la prăbușirea unei culturi, trei generații mai târziu», explică acest Kirk Dunston, pentru a reitera faptul privind realitatea următoare: «Corelația cea mai importantă cu înflorirea unei culturi era de a ști dacă era necesară castitatea prenupțială sau nu! Combinația cea mai puternică era cea dintre castitatea prenupțială asociată cu monogamia absolută», a observat Dunston, autorul subliniind că, de fapt, culturile care au respectat această combinație timp de cel puțin trei generații au depășit toate celelalte culturi în toate domeniile, inclusiv literatura, arta, știința, mobilierul, arhitectura, ingineria și agricultura, numai trei dintre cele optzeci și șase de culturi studiate au atins acest nivel! Atunci când castitatea prenupțială nu mai era o normă, monogamia absolută, deismul (religia) și gândirea rațională au dispărut și ele în decursul a trei generații, scrie Dunston, iar, dacă libertatea sexuală totală era adoptată fără discernământ de către o anumită cultură, această cultură se prăbușea în decurs de trei generații la cel mai scăzut nivel de degradare, iar aceasta era cucerită sau dominată de o altă cultură cu o energie socială mult mai mare. Atenţie, oameni buni, câtă actualitate au aceste idei ale lui Dunston, care și-a pus întrebarea deconcertantă: «Care este starea noastră în timp ce intrăm în a doua generație de la propria noastră revoluție sexuală, de  la sfârșitul secolului al XX-lea şi începutul sec. al XXI-lea?», ceea ce denotă că, de fapt, concluziile sale arată în ce măsură descoperirile lui Unwin au fost profetice în legătură cu prăbușirea și slăbirea culturii americane și europene de la începutul revoluției sexuale! (VA URMA)

                                                     Prof. dr. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*