EDITORIAL. Candidatul sau gâlceava prostului cu lumea!

Motivat de semnificaţia primei zile de şcoală şi de faptul că unii politicieni şi chiar candidaţi la prezidenţiale se grăbesc să fie auziţi şi ascultaţi cu acele discursuri sforăitoare, mincinoase şi promiţătoare de la începutul noului an şcolar, am pornit să conturez forma şi conţinutul acestui articol, mai întâi de la tâlcuirea  cunoscutei lucrări «Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea», a marelui domnitor şi erudit român, Dimitrie Cantemir, iar în al doilea rând, de la spusele pline de har duhovnicesc ale unui Preacuvios părinte  de la mănăstire. Desigur, nu este momentul acum, ca să tâlcuim în totalitate cuprinderea profundă a primei lucrări româneşti a lui Cantemir, cu o semnificaţie religioasă incontestabilă privitoare la contrastele dintre trup şi suflet sau dintre natură şi conştiinţă, cu atât mai puţin, în legătură cu pretinsa superioritate a vieţii spirituale a omului faţă de alte vieţuitoare, cu o trimitere directă la disputa dintre aplecarea spre păcat a omului şi trăirea lui religioasă.

«Câte furtuni în lume sunt, toate omului a le trage îi este!»

Să amintim că marele domnitor şi cărturar avea să spună: «Câte furtuni în lume sunt, toate omului a le trage îi este!», nu doar ca o expresie a unui dialog între lume şi înţelept, în care înţeleptul învinuieşte, iar lumea doar se laudă şi se dezvinovăţeşte. Pe bună dreptate, Dimitrie Cantemir consideră că omul creştin trebuie să lupte mereu cu păcatul şi să nu renunţe niciodată a crede în puterea mântuirii, de aceea, trebuie să lupte mereu cu primejdiile morale, astfel încât să înfrunte şi să stăpânească patimile lumii! De fapt, am intitulat articolul de faţă: «Candidatul sau gâlceava prostului cu lumea», pornind chiar de la cuvintele unui Părinte duhovnic, atunci când mi-a spus: «Frate mărturisitor, un prost, ce are în guşă, are şi-n căpuşă! Prin ce îţi este dat să cunoşti un prost? Prin faptul că nu are nimic cap, ca să folosim o figură de stil, iar, atunci când nu are nimic în cap, vezi că se laudă cu ceea ce are mai jos de cap, adică, de la gât până la picioare! De aceea, prostul vorbeşte tare, ca să fie numai de el însuşi ascultat şi auzit, dar mai şi râgâie, tuşeşte, scuipă, se tatuează pe mâini şi pe picioare, face câte şi mai câte, cu tot ceea ce este dotat, de la gât, până la picioare, cum spuneam, ca să se afişeze, mai ales pentru alţii»! În cele din urmă, pot spune că spusele cărturarului şi domnitorului moldovean, Dimitrie Cantemir, dar, şi ale Preacuviosului Părinte duhovnic de la sfânta mănăstire, tot un moldovean şi preacuvioşia sa, m-au îndemnat la o reflecţie profundă şi m-au determinat să recomand tuturor dascălilor care încep astăzi noul an şcolar, să facă instrucţia şi educaţia şcolară cu mintea şi cu sufletul curate, să nu se angajeze în promisiuni deşarte, asemeni «fruntaşilor» politici, pentru că misiunea dascălului este cea de apostolat şi asemeni Sfinţilor Apostoli, dascălul trebuie să urmeze «Calea, Adevărul şi Viaţa», pur şi simplu, pentru a fi omul providenţial care formează oameni de omenie! Prin activitatea lor, educatorii trebuie să fie personalităţi care modelează temperamente şi formează caractere, chiar prin exemplele proprii de viaţă! Pentru aceasta, nu trebuie spuse decât aceste cuvinte: LA MULŢI ANI, dragi elevi şi stimate cadre didactice, la începutul Noului An Şcolar!

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*