EDITORIAL. Pandemia «CORONAVIRUS» este şi un fenomen de psihologie socială?

,,Interesul pentru studiul maselor şi al comportamentului colectiv a fost întotdeauna şi rămâne mai mult un răspuns la evenimente”!

,Civilizaţiile au fost create şi îndrumate de către o mică aristocraţie intelectuală, niciodată de către mase. Acestea din urmă nu au forţă decât pentru a distruge, iar dominaţia lor reprezintă întotdeauna DEZORDINE”(Gustave Le Bon «Psihologia mulţimilor»

          Dacă ar fi să analizăm pe scurt modul în care acţionează mulţimile, dar, mai ales posibilităţile concrete prin care pot fi ele manipulate şi controlate, fără îndoială că lucrarea «Psihologia mulţimilor», a lui Gustave Le Bon, publicată în anul 1895, este una dintre primele care pot fi invocate în orice moment, în ceea ce priveşte psihologia socială, dar şi legată de aspectele vieţii care de cele mai multe ori scapă de sub control, deoarece facem parte şi noi dintr-o mulţimea care se simte oripilată de ceea ce a devenit Pandemia «CORONAVIRUS», fie că mergem pe stradă sau participăm la o activitate lucrativă, fie facem cumpărături sau pur şi simplu ne numim cetăţeni obişnuiţi care pot şi trebuie să fie supravegheaţi de către medici. De aici şi certitudinea că această pandemie afectează pe cei care vor sa vadă lucrurile dincolo de aparenţele lor banale, dincolo de aspectele cotidiene, fără excepţie! Desigur, modul în care sunt prezentate argumentele pentru care Pandemia «CORONAVIRUS» este şi un fenomen de psihologie socială conduc, de cele mai multe ori, către accesibilitatea limbajului prin care ne sunt înfăţişate aceste argumente, inclusiv problemele şi situaţiile care îi privesc în mod direct sau indirect pe cetăţeni din ţara noastră sau din localitatea în care trăim, mai ales că se poartă multe discuţii referitoare la caracterul epocii în care trăim şi la complexitatea aspectelor pe care le întâlnim la tot pasul! În legătură cu situaţia statistică a deceselor şi a îmbolnăvirilor, cifrele sunt întotdeauna relative şi nu se ştie niciodată, cât sunt de adevărate, dar, considerăm că interesul pentru studiul maselor şi al comportamentului colectiv a fost întotdeauna şi rămâne mai mult un răspuns la evenimente, decât o reflecţie asupra lor, mai ales că etnolingviştii sunt preocupaţi de studiul specificului naţional şi al imaginarului colectiv al popoarelor sau al comunităţilor locale, dincolo de evidenţierea trăsăturilor mulţimii, a legităţilor de funcţionare spontană a a acesteia. Sarcina este aceea de a ilustra caracterul distructiv şi antisocial al mulţimilor, evidenţiindu-se de multe ori, în acelaşi timp mecanismele de influenţă şi manipulare a acestora. Psihologia mulţimilor, ca manifestare a psihologiei sociale, are şi rolul de a explica enigma formării mentalităţii maselor, şi în al doilea rând, de a afla răspunsul la o altă enigmă, cea de a şti cum pot fi lămurite masele, ori de câte ori acestea sunt percepute ca fiind ameninţătoare pentru stabilitatea societăţii!

Disoluţia credinţelor religioase, politice si sociale din care derivă toate elementele civilizaţiei noastre!

Pandemia «CORONAVIRUS» este un fenomen de psihologie socială, iar observaţiile incipiente asupra mulţimilor, pot să apară şi ca o replică la o serie de ameninţări, indiferent de conjunctura socială care determină o îmbolnăvire sau un deces datorită spaţiului de apropiere fizică dintre oameni! De exemplu, Gustave Le Bon analizează esenţa marilor transformări sociale din orice timp şi din orice epocă, dezvoltând ideea imitaţiei prin contagiune, lansată de către Gabriel Tarde, imitaţia fiind considerată sursa modificărilor comportamentului individului în starea de mulţime. Convins fiind că masele avansează în supoziţii şi în presupuneri dintre cele mai bizare, nu pot fi minimalizate implicaţiile enigmatice ale psihologiei individuale cu efecte directe comportamentale! Analizând Pandemia «CORONAVIRUS» ca un fenomen de psihologie socială să mai amintim faptul că aprecierea epocii în care trăim priveşte şi o anumită schimbare ce constă în disoluţia credinţelor religioase, politice si sociale din care derivă toate elementele civilizaţiei noastre şi crearea unor condiţii de existenţă şi de gândire complet schimbate, generate de cuceririle ştiinţei şi cercetării, ale informaticii şi ale internetului, mai ales că dreptului divin al maselor, uneori îi ia locul cel al regilor, dar, după toate acestea, ştiinţa psihologiei nu face decât să ne dezvăluie adevărul, sau cel puţin să ne îmbunătăţească abilitatea de a face conexiunile accesibile intelectului nostru, nicidecum să ne promită şi să ne asigure pacea ori fericirea, vindecarea de boală sau liniştea sufletească! Este cert faptul că masele debusolate şi neîncrezătoare în deciziile factorilor politici au un caracter preponderent distructiv, manifestandu-se ca o forţă ce şterge totul din calea sa, însă, ar fi eronat să afirmăm că această caracteristică devine integral negativă. Edificator în acest sens este exemplul viruşilor care au rolul de a distruge corpurile bolnave, irecuperabile, deci, la fel si masele dezlănţuite şi de nestăvilit, se manifestă anarhic, atunci cand edificiul unei civilizaţii este putred, iar ele sunt cele care conduc la năruirea lui. Prin urmare, a cunoaşte psihologia maselor, atunci când vorbim despre Pandemia «CORONAVIRUS» ca un fenomen de psihologie socială constituie un argument pe care nu toţi îl posedă. O mulţime formaăt ad-hoc, dă mereu dovadă de sentimente simpliste şi exaggerate, ea vede lucrurile global, fără nuanţe, astfel că antipatia devine ură, iar bănuiala-evidenţă incontestabilă şi demnă de a fi luată în seamă! Iar, cu cât e mai mare grupul, cu atât violenţa creşte, exagerarea mulţimii vizează, din păcate, doar facultăţile emoţionale, şi nu pe cele intelectuale. Uneori, mulţimile îngrozite de spectrul maladiei «CORONAVIRUS» devin intolerante, autoritare şi conservatoare. Cei care ţin cuvantări ce conţin subiecte contrarii celor aprobate de mase, vor fi imediat repudiaţi şi înlăturaţi de pe scenă, fără nici o excepţie. În acelaşi timp, mulţimile nemulţumite au nevoie de lideri carismatici, cu mână de fier care să-i conducă într-un mod autoritar şi sigur, pe când bunătatea şi indulgenţa nu sunt nicidecum apreciate de către mase. Dacă am ţine cont de caracterul conservator al maselor, atunci revoltele spontane ar fi total de neînţeles, căci ele vor să schimbe instituţiile, însă, reuşesc să le schimbe doar denumirile, esenţa lor depinzand prea mult de conjunctură şi chiar de hazard! Etica maselor, a mulţimilor oripilate de «CORONAVIRUS» devine o sintagmă contradictorie, dar privită prin prisma psiho-sociologiei, pericolul contagiunii capătă noi sensuri. Cu toate că fiinţa umana are instincte de fiară pe care şi le manifestă când indivizii sunt capabili de gesturi ieşite din comun şi greu de controlat! Ei sunt sub influienţa unor sentimente provocate de invocarea dreptului la viaţă, la libertate, iar, dacă acţiunea dezinteresată, resemnarea, devotamentul absolut faţă de un ideal real sau himeric sunt calităţi morale, se poate spune că masele posedă aceste însuşiri la un grad pe care nici cei mai mari întelepţi nu îl ating vreodată, cu atât mai puţin, medicii care promit că situaţia se va rezolva şi momentul Pandemiei «CORONAVIRUS» va fi depăşit prin solidaritate umană sau prin măsuri imediate! (VA URMA)

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*