Familia, între mituri și realități. Interviu exclusiv cu doamna prof.univ.dr. Maria Voinea: “Familia românească este încă puternică, o instituție fundamentală pentru societatea noastră și, ca atare, valorizată pozitiv”

Doamna Maria Voinea este sociolog, doctor în sociologia familiei, profesor universitar la Universitatea din București. A fost primul decan al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială; a ocupat funcția de prorector al Universităţii Bucureşti. A luat parte la numeroase proiecte și stagii în țară și în străinătate, aducând contribuții notabile în domeniul pe care îl slujește de mai bine de treizeci de ani: sociologia familiei.  

Am avut onoarea să discutăm cu doamna prof.univ.dr. Maria Voinea despre familia românească și provocările cu care se confruntă această instituție în societatea contemporană.

Rep. O primă problemă, adusă în discuție de referendumul de anul trecut, vizează conținutul conceptului de “familie”. Despre un bărbat și o femeie și copilul acestora putem afirma cu certitudine că formează o familie. Dar despre un bărbat și o femeie căsătoriți, însă fără descendenți? Sau o mamă și un copil? Ori o bunică și nepotul acesteia, care locuiesc în aceeași gospodărie? Cât de departe merge “sfera” familiei din punct de vedere sociologic?

Cine nu știe ce este familia? Am putea spune că oricine poate defini familia, poate da un răspuns întrebării de mai sus. Dar, ce răspuns? Ce este, de fapt, familia? Este o formă de conviețuire umană, un grup natural și social fundamental bazat pe căsătorie și rudenie, întâlnit la toate popoarele. Fiecare om se naște, de regulă, într-o familie și are ca repere părinții și frații, rădăcinile la care se va raporta toată viața. Dar, la fel de valabilă este și afirmația potrivit căreia oamenii își întemeiază propria familie conjugală, prin căsătorie sau aleg alte opțiuni de conviețuire. Așa se face că noțiunea de familie a devenit tot mai complexă, mai nuanțată, particularizată, ceea ce uneori induce confuzii.

Astăzi, familia nu mai este o instituție conservatoare, ci este adaptată transformărilor de la nivelul societății, este inclusă în dinamica acesteia și influențată de noile fenomene și procese economice și sociale. Emanciparea femeii, spulberarea mitului privind superioritatea bărbatului, reevaluarea rolurilor de gen în familie și societate, preluarea unor funcții ale familiei de către instituții specializate contribuie la diversificarea formelor de conviețuire. Familia postmodernă include o serie de caracteristici specifice formei tradiționale, dar și o serie de elemente noi, față de care există rezerve pentru o parte din populație.

Rep. Care sunt particularitățile modelului familial românesc?

Familia românească este încă puternică, o instituție fundamentală pentru societatea noastră și, ca atare, valorizată pozitiv:

  • Căsătoriile sunt în proporție mai mare decât media europeană (3/4 din gospodăriile familiale din România sunt cupluri căsătorite).
  • Cuplurile consensuale dețin o pondere scăzută față de țările anglosaxone (5,5% din totalul gospodăriilor familiale, față de 20% în Danemarca, de exemplu, sau 17% în Norvegia).
  • Familiile monoparentale au în România o pondere medie în context european (11,7% față de 23,2% în Estonia, sau 17,2% în Polonia dar și 7% în Cipru).

Cu toate acestea, schimbările apărute în familia europeană se regăsesc și în România: a crescut numărul copiilor născuți în afara căsătoriei (din păcate a crescut și numărul copiilor români născuți în afara țării). Pentru fostele țări comuniste, transformarea familiei s-a petrecut pe fondul crizei economico-sociale, care a dus la creșterea sărăciei sau a deteriorării calității vieții pentru o parte a populației, la migrația forței de muncă, la polarizarea societății.

Rep. Care sunt, în opinia Dvs., principalele probleme cu care se confruntă instituția familiei în societatea românească de astăzi? Cum ar putea fi acestea ameliorate?

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă astăzi familia este violența domestică, devenită o problemă socială puternic mediatizată, având multiple cauze individuale și sociale.

Principalele surse ale violenței familiale sunt:

a) perpetuarea mentalității tradiționale cu privire la statutul superior al bărbatului și legitimitatea folosirii violenței pe această bază; acest pattern este mai frecvent în mediul rural și în comunitățile defavorizate;

b) violența generată de procesul de tranziție de la familia tradițională la cea modernă, redefinirea rolurilor de gen;

c) procesele de dezorganizare socială, creșterea stresului și frustrări generate de probleme economice, de migrație pentru muncă etc.

La aceste cauze se adaugă consumul excesiv de alcool și/ sau cauze care țin de problemele sexuale ale cuplului, gelozia, infidelitatea etc.

Efectele violenței domestice sunt grave, cu implicații profunde pentru victimele directe și colaterale și pentru comunitate în general.

Pentru diminuarea formelor de violență în general și a celei domestice, alături de legislație corespunzătoare trebuie să coexiste politici sociale și educaționale coerente și susținute.

Rep. Care este relevanța parteneriatului școală-familie-comunitate astăzi?

Parteneriatul familiei – școală comunitate pleacă de la relația părinți – copii, pe de o parte și familie – școală, pe de altă parte. Prima componentă a parteneriatului trebuie să se bazeze pe afecțiunea părinților, increderea în copiii lor, comunicare, cooperare și sprijin în procesul educativ. Relația părinților cu școala trebuie să fie permanentă și privită de ambele părți ca beneficiu educativ în dezvoltarea și formarea personalității copilului.

Rep. Cum vedeți evoluția școlii craiovene de Sociologie la mai bine de două decenii de la înființare?

Școala Sociologică de la Craiova a avut un parcurs academic, de cercetare științifică și publicistic remarcabil. De toate realizările acesteia se leagă în mod fundamental numele reputatului prof. univ. dr. Dumitru Otovescu.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*