Gorjul se depopulează şi Europa se islamizează!

Ultimele statistici oficiale demonstrează faptul că de la un an la altul suntem tot mai puţini ca naţiune care se defineşte în termeni demografici, mai ales că în anumite zone printre care şi Gorjul nostru «istoric şi pitoresc», depopularea este din ce în ce mai evidentă şi cu accente dramatice, astfel că în oraşele din zona de nord a Olteniei, acolo unde mineritul s-a redus ca activitate industrială şi aproape că a încetat să mai existe, fenomenul este şi mai pronunţat, iar în lipsa unor investiţii serioase depopularea pare de neoprit. Foarte aproape de meleagurile noastre, cifrele oficiale arată că oraşul Baia de Aramă, din judeţul Mehedinţi, a pierdut în ultimii zece ani, la fiecare mie de locuitori, câte 38 de persoane, apreciindu-se faptul că în general, tineretul pleacă pe alte meleaguri pentru a-şi căuta un loc de muncă mai bine plătit şi un standard de viaţă superior. Spre mâhnirea noastră, în clasamentul Institutului Naţional de Statistică, următoarele două locuri sunt ocupate de către Municipiul Motru şi oraşul Rovinari, două oraşe miniere, fost mari centre de exploatare a lignitului, cele două localităţi urbane fiind într-un evident declin demografic, după ce industria extractivă s-a redus considerabil de la un an la altul! Dacă în anul 2014 Municipiul Motru avea 23.615 locuitori, la 1 ianuarie 2020 populaţia scăzuse la 21.561 de persoane! La Rovinari, chiar dacă în ultimii ani s-au deschis câteva fabrici care au generat aproape 2.000 de locuri de muncă. oraşul se află astăzi pe locul trei în topul depopulării, deoarece, oamenii apţi de muncă şi angajaţi pe baza unor facilităţi acordate, spun că salariile sunt mici şi preferă să plece în continuare, spre alte meleaguri din ţară sau din afara ţării! Sociologii spun că principala cauză a migraţiei tinerilor o constituie nivelul scăzut al calităţii vieţii din oraşele de domiciliu, argumentând faptul că administraţiile locale din oraşele care vor să- şi păstreze populaţia trebuie să îmbunătăţească o serie de cerinţe legate de satisfacerea nevoilor de bază, cum ar fi: locuri de muncă stabile, sănătatea şi educaţia! Iată, cei treipiloni pe care trebuie să se axeze candidaţii care sufocă străzile şi drumurile judeţului Gorj cu banere care mai de care mai sophisticate şi mai demagogice!

Cea «de-a treia invazie de natură demografică a musulmanilor»!

De altfel, din perspectiva crizei demografice din spaţiul european, cu o explozie demografică evidentă în sudul continentului, datorită fluxurilor de migranţi afro-asiatici şi cu un deficit demografic în nordul continentului, dacă se analizează venirea unui număr mare de imigranţi într-o ţară, se constată că aceasta echivalează cu efectul nenaşterii unui număr important de copii de către populaţia ţării respective, pentru că, atât în plan teritorial, dar, mai ales în plan demografic, populaţia autohtonă stopează naşterile datorită imigranţilor. Aceasta este una dintre concluziile la care se poate ajunge de pe urma studierii fenomenelor migraţioniste din zilele noastre în spaţiul european şi implicit în spaţiul românesc. Profeţiile pesimiste ale autolichidării identităţii europene se dovedesc tot mai numeroase şi mai insistente în diferite luări de atitudine tranşante, vorbindu-se chiar despre disoluţia reperelor spirituale ale unor naţiuni! Cei mai mulţi analişti atrag atenţia asupra faptului că europenii alunecă spre un colaps demografic, mai ales că şi noi, românii, suntem parte a unui astfel de proces. Dar, să menţionăm faptul că aspectele care se referă la criza demografică, sub toate formele ei paroxistice, pot fi menţionate pe bază de argumente, pentru că nu doar migraţia populaţiei islamice în Europa sau a unor grupuri mai restrânse de asiatici contează cel mai mult, cât disoluţia sistemului în ansamblu, pornindu-se chiar de la crizele economice şi de la scăderea natalităţii în acele ţări occidentale care oferă un standard de viaţă superior, iar toate la un loc şi fiecare în parte devin cauze care generează probleme sociale cu consecinţe dramatice asupra viitorului. Prin măsuri pripite şi lipsite de un fundament ştiinţific, statele occidentale dezvoltate caută să stopeze declinul demografic, iar expresia «demography is destiny», parcă devine un laitmotiv care pregăteşte oamenii de astăzi pentru ceea ce va fi în ziua de mâine. Prin urmare, pentru foarte multe state, în ciuda efectelor stresante ale crizei demografice şi ale supralicitării rolului aglomerărilor urbane, în unele cercuri politice se menţionează faptul că se asigură o creştere a ratei natalităţii cu ajutorul fluxurilor de migranţi, iar acesta ar constitui un fapt pozitiv! Dar, privind lucrurile în acest fel, se impun o serie de sublinieri necesare, deoarece problema crizei demografice, abordată sub aspect global, nu acoperă şi nici nu eludează dezechilibrele care apar la nivel statal, acolo unde guvernul unei ţări se justifică în faţa propriului popor şi a propriului electorat pentru măsurile adptate în vederea redresării unei situaţii critice şi cu accente dramatice! Este de datoria statelor şi a oamenilor politici care guvernează aceste state să elaboreze strategii coerente şi mai ales eficiente pentru a creşte densitatea populaţiei într-o anumită regiune care se depopulează într-un ritm galopant, pentru că asemenea zone devin atractive pentru fluxurile de migranţi şi abia din acel moment apar marile dificultăţi legate de integrarea şi adaptarea noilor veniţi la condiţiile şi la stilul de viaţă al populaţiei băştinaşe. În această ordine de idei, omul politic belgian, Filip Dewinter, atrăgea atenţia asupra faptului că în vreme ce conducătorii europeni s-au lăsat hipnotizaţi în amvonul multiculturalismului artificial şi de o slabă factură axiologică, de multe ori clamând principiile democratice ale toleranţei şi ale diversităţii de opinii şi de manifestări culturale, se pare că islamiştii aduc la porţile Europei un fel de «cal troian» pentru a cuceri ţări şi popoare prin ridicarea de moschei în inima Europei! De altfel, autorul face o trecere în revistă a nenumăratelor asalturi demografice ale Islamului asupra statelor europene, acum vorbindu-se chiar despre cea «de-a treia invazie de natură demografică a musulmanilor», cei care acaparează teritorii printr-o natalitate debordantă, asociată cu violuri asupra femeilor din oraşele europene, prin convertire religioasă şi chiar prin inducerea unei stări de teroare şi de frică în rândul populaţiei din oraşe sau de la periferia oraşelor. În ultima instanţă, arată autorul, imigraţia capătă proporţii de nestăvilit, pentru că în fiecare an, aproape un million şi jumătate de musulmani imigrează în ţările UE, unii pe căi legale sau în cele mai multe cazuri ilegale, iar tendinţa de a se stabili pe continentul euopean devine o fascinaţie şi o dorinţă greu de stăvilit, dacă ne gândim că mai toţi tinerii marocani aspiră la o posibilitate viitoare de a deveni cetăţeni ai Uniunii Europene. Filip Dewinter subliniază faptul că în Germania, cu şapte ani în urmă, erau aproape 2.600 de moschei, în Marea Britanie, în jur de 1.600, acestea fiind considerate de către islamişti ca nişte «enclave de nepătruns», motiv pentru care autorul belgian, pe un ton exagerat şi evident aspru în previziunile sale, apreciază că moscheile sunt adevărate «simboluri ale cuceririlor teritoriale», în condiţiile în care în doctrina lor religioasă, musulmanii se dovesdesc în unele cazuri adepţii unei supuneri necondiţionate la preceptele Coranului şi la sprijinirea «războiului sfânt» al strămoşilor şi al urmaşilor urmaşilor lor. Ca şi alţi autori care trag un semnal de alarmă, Filip Dewinter consideră că tenacitatea şi perseverenţa islamiştilor sunt demne de admiraţie prin «coeziunea lor religioasă», dar, să nu fie de mirare pentru nimeni, dacă în viitoarele decenii, Uniunea Europeană va deveni «colonie musulmană» foarte greu de dislocat şi mult mai greu de suportat în condiţiile unei vieţi civilizate. Aşadar, Europa se simte invadată de milioane de refugiaţi şi bântuită de islamul radical şi de criza demografică, ceea ce însemnă că schimbările sociale, demografice, culturale şi tehnologice din ultima jumătate de veac, dar, mai ales cele din primele două decenii ale mileniului al treilea creştin, au făcut din stabilitatea în lume un «puzzle» extrem de complicat! (VA URMA)

Prof. dr. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*