Inegalabilul Gheorghe Zamfir, DHC «Magna cum laude» al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Tg. Jiu

În ziua de 15 februarie 2019, în Campusul studenţesc din zona «Debarcader», al Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Tg. Jiu, în Amfiteatrul «Auditorium Maximum», s-a desfăşurat festivitatea decernării titlului de Doctor Honoris Causa, «Magna cum Laude», inegalabilului artist şi desăvârşit vrăjitor al naiului, Gheorghe ZAMFIR, în prezenţa unui public numeros, alcătuit din cadre didactice universitare şi studenţi, sub conducerea domnului prof. univ. dr. Adrian Gorun, Preşedintele Senatului UCB Tg. Jiu, cu distinsa prezenţă a d-lui Rector, prof. univ. dr. Toader Nicoară şi a unui invitat de onoare în persoana domnului prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Gorj, ca să menţionăm totodată şi prezenţa frumoasei doamne Nicoleta Beca Zamfir, mai tânără cu 42 de ani decât marele artist, cel care în luna aprilie, va împlini respectabila vârstă de 78 de ani.

  “O asemenea personalitate, unică prin harul său este genialul Gheorghe Zamfir”

După intonarea imnului UCB, a fost prezentat în cuvinte revelatoare un interesant «Laudatio» de către Domnul preşedinte Adrian Gorun, printr-o detaliere plină de conţinut, în care a fost conturată personalitatea unui geniu artistic universal care a transmis şi încă mai poartă pe toate meridianele globului frumuseţea nealterată şi mesajul melosului românesc, fiind şi un strălucit ambasador al prezenţei ţării noastre în lumea civilizată. Încă de la începutul prezentării sale, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun a pornit de la ideea că popoarele şi neamurile mapamondului se diferențiază adânc prin mediul cultural construit și prin ceea ce constituie năzuințele care le-au redimensionat comportamentele prin reumanizări successive, deoarece limba vorbită, riturile și cultura lor, tradițiile, artefactele, habitatul, dimensiunile multiple ale relațiilor interpersonale şi multe altele constituie acel spațiu spiritual, cu adânci rădăcini axiologice fără de care identitatea și-ar pierde însăși menirea şi existența. “Căci, ceea ce constituie un neam este ceva mult mai adânc decât susținătorii radicali ai globalismului, a subliniat domnul Adrian Gorun, ceea ce constituie un neam este sufletul lui, adică o realitate ce stă la intersectarea metafizicii cu istoria, când timpul se contopește cu ființarea într-o unitate de soartă, de destin, unitate pentru care pământ, lacrimi, sânge, trecut, lege, limbă, datini, obiceiuri, cuget, credință, virtute, muncă, așezăminte, port, dureri, bucurii și semne de trăire, laolaltă constituie, cum ne-o spunea Mircea Vulcănescu, adevărate chezășii, peceți și temeiuri ale recunoașterii, respectului și ale plenitudinii. Sufletul neamului nostru conferă dimensiunea românească a existenței în care fiecare venim pe lume, ne trecem viața și ne despărțim de ea, făcând din neamul nostru exact ceea ce suntem în stare să facem din el. Cuprinși de diverse și vremelnice ispite, ajungem să ne dorim a fi ca alții, în loc să ne revigorăm acele valori ce ne definesc și ne întăresc firea, iar în loc să aducem în conștiința universală virtuțile, puterea noastră de creație și inovare, tânjim spre împrumuturi din dimensiunile altor neamuri, fără a ne îndoi măcar o clipă de consecințele nefericitelor hibridări”, a subliniat cu elocinţă vorbitorul. De aceea, “De mulți ani, comunitatea noastră academică, ajunsă la conștiința maturității instituționale, cinstește personalitățile de mare anvergură națională și internațională, acordându-le înaltul titlu de Doctor Honoris Causa pentru opera lor, pentru contribuțiile lor la afirmarea spiritului românesc în lume. Este pentru noi o mare onoare  să-i știm membri ai comunității noastre academice. Toți sunt valoroși, cu toții au contribuit la creșterea prestigiului Universității «Constantin Brâncuşi» în lume. Dar, unii dintre ei, fac diferența între eminență și genialitate, ocupând definitiv spațiul în care armonia universală rezonează cu sacralitatea, devenind și fiind unici. O asemenea personalitate, unică prin harul său este genialul Gheorghe Zamfir”, prezentându-se în continuare argumentele pentru care marele artist este onorat cu titlul suprem de Doctor Honoris Causa «Magna cum laude» şi fiind punctuate o serie de elemente din biografia de suflet a genialului artist, născut la 6 aprilie 1941 la Găiești, județul Dâmbovița, unde a dovedit că posedă calități muzicale deosebite, fiind atras de acordurile lăutărești, învățând să cânte la acordeon și interpretând la acest instrument alături de taraful lăutarilor din localitate. A fost menţionat faptul că mama domnului Gheorghe Zamfir este originară din Gorj, mai exact din satul Cordeşti, Hurezanii de sus, comuna Stejari. Mai târziu, va studia la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, cel care “Văzând că am configurația pentru acest instrument, mi-a zis să încerc să cânt la nai şi mi-a recomandat: «Cu trei melodii, am cucerit Globul Pământesc. Tu ai să-l cucerești mai mult ca mine! Nu-ți dai seama că ai talent?» Și am rămas la clasă”. În anul 1966 devine dirijorul Ansamblului folcloric «Ciocârlia», cutreierând țara și lumea și înregistrând succese remarcabile, iar în acelaşi an înregistrează primul său disc la «Electrecord», pe care se aflau, pe lângă alte melodii, renumitele sale doine: «Doina de Jale» și «Doina ca de la Vișina». Se poate spune, pe bună dreptate, că Gheorghe Zamfir este artistul care prin talentul său nemărginit, creativitate și muncă neobosită, a intrat în patrimoniul culturii universale, fiindcă ne-a dăruit propria viață și ne îmbogățește viaţa prin armonia în care ne alină sufletele. Prin nenumăratele sale turnee peste hotare, a făcut ca numele României să fie rostit cu mult respect pe cele mai importante scene ale lumii: în SUA, Canada, Australia, Japonia, Africa de sud, Israel, Orientul Apropiat, China, Germania, Elveția, fosta URSS, Franța și altele, iar, începând cu anul 1968, artistul a adus schimbări inovatoare naiului tradițional românesc cu 20 de tuburi, înlocuindu-l cu variante ce conțineau succesiv 22, 25, 28, și 30 de tuburi, pentru lărgirea tonalităților, toate asamblate de Gheorghe Zamfir din lemn de bambus, acordate după o metodă originală, cu ajutorul unei mici cantități de miere de albine introdusă în tuburi. Să mai precizăm că în anul 1986, în Canada, din relația cu Susan Nichols se năştea şi unicul său fiu, Emmanuel Teodor Zamfir, în prezent baterist într-o formație rock din Montreal.

   “Pentru că genialul Gheorghe Zamfir și-a construit simbolul propriei existențe”

Domnul Adrian Gorun a întărit ideea că oaspete de seamă al municipiului Tg. Jiu şi al judeţului Gorj este cel mai important interpret la nai din toate timpurile, «rebelul care a metamorfozat sunetul», îmblânzindu-l spre a ni-l dărui, așa cum Dumnezeu l-a dăruit pe el cu harul inegalabil, pentru că a devenit celebru din zestrea pe care i-a dăruit-o Bunul Dumnezeu, iar, dedicând un întreg concert Lui Dumnezeu, a căzut în dizgrația cuplului Ceauşescu, fiind nevoit, după multe presiuni și apăsătoare șicanări să plece în exil la Paris, în luna martie 1982, cu două valize și cu naiurile la spinare. Cu toate acestea, exilul forţat nu i-a întrerupt cariera de excepție, bucurându-se tot mai mult de succes mondial, iar în perioada 1988-1990 a fost primit de trei ori la Vatican, fiind primul muzician care a cântat în timpul Papei Ioan Paul al II-lea. După anul 1990 se reîntoarce în România, continuându-și seria de concerte și turnee în Franța, Elveția, şi Turcia, unde a fost declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului al XX-lea. În încheierea prezentării maestrului Gheorghe Zamfir, domnul preşedinte Adrian Gorun a spus: “Dacă harta oricărei țări implică întotdeauna o interpretare a gliei, o coordonare a putințelor de viață și de legături pe care le oferă, o înțelegere, o trăire, o plămădire a ei, o  recreare, în funcție de năzuințele unui popor, geniile nu pot fi înțelese, trăirile lor atingând cotele absolutului pe care-l plămădesc. Geniile creează prin a se recreea neîncetat, sfidând ireversibilitatea temporală printr-o trăire a prezentului perpetuu. Căci, despre genii nu se vorbește la trecut, ele sunt, iar prin creația lor rămân contemporane cu generațiile ce vor veni. În această paradigmă a atemporalului și-a durat matricea existențială marele artist Gheorghe Zamfir, încântându-ne mereu, așa cum ne va încânta și astăzi, cu armoniile celeste al căror cod doar el, prin voința divină, știe să-l facă inteligibil muritorului, pentru că genialul Gheorghe Zamfir și-a construit simbolul propriei existențe, atrăgându-ne atenția asupra armonioasei ondulațiuni universale, pentru că a făcut din artă modul lui de viață, îndemnându-ne să ne deschidem sufletele spre a ne desfăta sub faldurile nemuririi sale. Astăzi, suntem onorați să-l avem aici pe marele artist al lumii, Gheorghe Zamfir, și țin să-i mulțumesc, în numele tuturor pentru că a acceptat să ne fie alături, iar acum, apreciindu-i întreaga sa operă, săvârșim un gest natural”, a spus în cele din urmă, domnul Preşedinte Adrian Gorun, acordându-i-se inegalabilului artist înaltul titlu academic. Precizăm că vom reveni cu amănunte despre răspunsul maestrului Gheorghe Zamfir la ceremonia de la Tg. Jiu şi vom prezenta un scurt interviu cu marele artist. (VA URMA)

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*