Interviu cu Domnul Prof. univ. dr. Adrian GORUN, Preşedintele Senatului Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu ,,Vă pot spune că eu am simțit intens și grandoarea vieții, dar și durerea ei, însă, nu am disperat niciodată”!

-Rep. Domnule Preşedinte, pentru a continua o idee anterioară pe care am abordat-o cu prilejul zilei dvs. de naştere, dacă le-aţi răspunde celor două categorii de persoane  pe care le aveaţi în vedere în legătură cu ceea ce credeţi că e viaţa aceasta pe care o trăim cu atâtea fapte şi întâmplări care ne asaltează şi ne copleşesc în agenda cotidiană, ce le-aţi răspunde celor care consideră că viaţa trăită este o înșiruire de evenimente, ordonate într-un interval temporal?

-A. G. Pot să le răspund în paradigma newtoniană privitoare la relativitatea timpului, ca măsură aritmetică a trecerii. Simplu spus, din acest punct de vedere, vă pot spune că viața mea se exprimă, până azi, în 816 luni sau 3.304 săptămâni, sau 24.780 zile, ori 594.720 ore! Mergând mai departe, trecând prin 3.683.200 minute, am devenit miliardar, trăind 2.140.992. 000 secunde! Numai că secundele, minutele, orele, zilele, săptămânile, lunile, nu au fost simple receptacole, în care să se așeze, stratificat, fragmentele unor istorii neutre. Ele sunt adânc impregnate de trăiri în care se îngemănează suflet și faptă, deziderate și – de multe ori – neîmpliniri, bucurii și dureri!

-Rep. Sunt anumite lucruri pe care le-aţi perceput cu acuitate în această viaţă?

-A. G. Vă pot spune că eu am simțit intens și grandoarea vieții, dar și durerea ei, însă, nu am disperat niciodată!

-Rep. Dar, ce le spuneţi şi celor care consideră că viaţa este un dar al Lui Dumnezeu, de a cărei miluire trebuie să ne bucurăm clipă de clipă?

-A. G. Acestor persoane, cărora le sunt afin, le răspund că, dăruită de Dumnezeu, viața trebuie luată ca atare, ca un dar, nicidecum ca un contract! Nimeni nu ne-a întrebat, când ne-am născut, dacă vrem să ne naștem, așa cum nimeni nu ne va întreba, când vom muri sau dacă vrem să murim!  Așa că nu ne este îndreptățită revolta, nici împotriva condiției noastre umane, nici împotriva destinului.

,,Lumea în care trăim este – în parte – rod al gândirii și acțiunilor oamenilor”!

-Rep. Dar, lumea aceasta, cu atâtea frisoane ale devenirii sale…

-A. G. E drept că lumea în care ne naștem, ne este «dată», dar lumea în care trăim este – în parte – rod al gândirii și acțiunilor oamenilor. Altfel spus, ne naștem sub zodia unor vremuri, însă, pe parcursul vieții, așa cum spune Cronicarul (Miron Costin n.n.), vremurile pot fi «sub noi», or, aici e problema, pentru că cei ce caută «mai binele», pot avea – și au adesea – surpriza găsirii «mai răului»!

-Rep. Ca o reflectare a paradoxului vieţii?

-A. G. Cu siguranţă, iar ceea ce trăim în ultimele luni ale acestui an, dovedește că noi suntem sub vremi! Îndeosebi, pentru că, orbiți în fața aleatoriului, ne-am imaginat că natura poate fi supusă! Nu îmblânzită, ci, supusă! Cei care încearcă să se eschiveze din fața faldului platonic, considerându-se omniscienți, sfârșesc într-o opacitate semantică, suportând răzbunarea naturii. De fiecare depinde, dacă se lasă sau nu copleșit în fața asaltului cotidianului…Și asta e, întotdeauna, esențial!

-Rep. Cum aţi trecut prin «frisoanele» pandemiei şi cum catalogaţi efectele acesteia în contextul problemelor globale ale societăţii actuale?

-A. G. Pandemia, trebuie să recunosc, m-a cam luat prin surprindere! Așa cum îi ia – an de an – iarna pe guvernanți…Deocamdată, am trecut cu bine, căutându-mi echilibrul existențial în condițiile absolut inedite. Așa cum am mai spus, Covid-19 este un eveniment «Lebăda Neagră», imprevizibil, de maximă raritate (pentru noi, românii), dar cu un impact major, devastator. Impact pe care abia de acum, vom începe să-l resimțim!

-Rep. Suntem, totuşi, o naţiune care se regăseşte mai mult sau mai puţin în contextul unor probleme globale!

-A. G. Problemele globale ale societății actuale? Vin exact din esența globalizării, din resorturile ei neurotice, din limitele ei și din limitărilor impuse condiției umane! Lumea trebuie privită, de-acum (măcar de-acum!) la modul serios, pentru că ea se va transforma din temelii. Consider – și am dezvoltat această teză în mai multe conferințe televizate – că globalizarea și-a atins plafonul maxim, lumea intrând într-o altă matrice existențială, o matrice în care globalizarea va fi prefixată, va fi post-globalizare!

-Rep. Cum apreciaţi configurarea entităţilor statale şi destinul naţiunilor?

-A. G. Statele naționale își vor redobândi integral prerogativele, revendicându-și din plin suveranitatea, opunându-se la transformarea cetățenilor lor în replicatori mutanți! Avem nevoie, însă, de politicieni de vocație, cum spunea la începutul secolului trecut savantul Constantin Rădulescu-Motru. Și nu doar România, ci, lumea are nevoie de politicieni de vocație. Națiunile care nu vor înțelege sensul și spiritul istoriei, nu vor juca decât roluri secunde în lumea ce va veni. În cel mai bun caz, pentru că «tăvălugul» istoriei le poate împinge chiar în hăurile entropiei!

,,Lumea – care și-a ieșit din matcă – trebuie să revină la cursul ei normal”!

-Rep. Domnule preşedinte, cu toate «sincopele» provocate de această pandemie mai mult sau mai puţin întemeiată, avem, totuşi, un an electoral în care oamenii aşteaptă şi unele semne ale schimbărilor de substanţă, iar dvs., ce ne puteţi spune în acest sens?

-A. G. Cu sau fără «sincope», alegerile trebuie să se desfășoare, atâta timp cât pretindem că ne înscriem în formatul politic democratic. Schimbările de substanță se vor impune și dacă sunt așteptate de oameni și dacă nu sunt aşteptate! Pentru că ele au devenit imanente! Și au devenit imanente, pentru că lumea – care și-a ieșit din matcă – trebuie să revină la cursul ei normal. Prea multă energie consumată inutil, prea puține înfăptuiri! Și când «preaplinul» își etalează goliciunea, nu doar noi, oamenii, ne pierdem cu firea, ci firea însăși se pierde printre meandrele istoriei!

-Rep. Care istorie, ar avea şi ea un sfârşit, cum spunea Francis Fukuyama, cel care vorbeşte despre sfârşitul istoriei şi al ultimului om!!

-A. G. Care istorie, nu se târăște, ci face salturi – cum am spus-o adesea. Și aceste salturi, nu pot ocoli România!

-Rep. Ce se mai poate face în acest caz?

-A. G. Ce se poate face? În acest «se poate» stă rezolvarea! Oamenii nu trebuie să aștepte unele semne ale schimbărilor de substanță, cum spuneți, ci, trebuie să participe la ele, pentru că le stă în putință. Ei, doar ei, au la îndemână posibilitatea de a compara agenda electorală a candidaților, agenda celor pe care i-au ales și au exercitat un mandate, dar și agenda celor care vin din nou să le ceară votul!

-Rep. Alegătorii aceştia, speriaţi de restricţii şi de anumite decizii ale guvernanţilor, nu vi se pare că sunt uşor dezorientaţi?

-A. G. Alegătorii pot compara, încă, unde este România pe harta dezvoltării, cât de largă este deschiderea infrastructurii economice a Gorjului (în care nu se poate face abstracție de rețeaua de drumuri «rapide») față de alte zone ale țării sau cât de bine trăiesc prin raportare la alte neamuri europene!

-Rep. Domnule preşedinte, de frica unei aşa-zise morţi pandemice, adânc inoculată în sufletul oamenilor, ce mai pot ei înţelege din importanţa votului?

-A. G. Ei trebuie să înțeleagă un lucru simplu: acela că votul exprimat pentru un partid sau altul, pentru o persoană sau alta, nu se rezumă la o ștampilă aplicată pe un petic de hârtie. El exprimă un angajament față de neamul în care ne-am plămădit fiecare, de prezentul, dar, mai ales de viitorul națiunii noastre. Și, să nu uităm: avem nevoie, mai mult ca oricând, de politicieni de vocație!

-Rep. Mai credeţi în «politicienii de vocaţie» în asemenea vremuri în care manipularea şi «fake-news» ne intoxică prin mass-media?

-A. G. Consider că demagogia, manipularea grosieră, fățărnicia, minciuna oficializată politic, trebuie expediate acolo unde le este locul. La lada de vechituri a istoriei! Pentru că e trist să constați că la peste trei decenii de la căderea regimului comunist, ne aflăm, din patru în patru ani, în aceeași fază. Aceea a începutului…

-Rep. …fără sfârşit! Dar, pentru că ne apropiem de sfârşitul discuţiei noastre de astăzi, vă rog să ne spuneţi, ce acţiuni deosebite şi de ţinută academică se vor derula în această lună iulie, în viaţa Universităţii «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu?

-A. G. Suntem după mai multe săptămâni în care prezentăm publicului conferințele premergătoare conferinței naționale, cu participare internațională din 6-11 iulie 2020. Sub genericul deja consacrat – «Dialoguri la Poarta Infinitului», pentru că suntem singura universitate din România care organizează conferințe cu conținut eminamente științific, prin transmitere «în direct» la un post de televiziune. Iar, aceasta, de luni, până vineri, între orele 10,00 și 12,00. Pot să vă spun că în luna iulie, participanții  – autorități consacrate în domeniu, – vor aborda problematicile circumscrise unei tematici de stringentă actualitate: «Educația după pandemie»! (VA URMA)

Prof. dr. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*