Interviu cu domnul prof. univ. dr. Andrei MARGA, Dr.h.c.mult. personalitate ştiinţifică proeminentă a vieţii sociale, ştiinţifice şi politice, fost Ministru de Externe şi al Educaţiei din România: ,,Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a rămas fidel ecumenismului, cu un înalt respect al identității acestei opțiuni”!

-Rep. Domnule ministru, la 31 ianuarie 2022 s-au împlinit unsprezece ani de la mutarea la cer a vrednicului de pomenire, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu Anania, pe care ştiu că îl apreciaţi foarte mult, aşa cum ştiu că la rândul domniei voastre v-aţi bucurat de o înltă preciere din partea Arhieriei sale, aşa că am găsit de cuviinţă să ne vorbiţi despre personalitatea acestei alese feţe bisericeşti care a  excelat printr-o claritate excepţională a ideilor şi a convingerilor sale religioase şi mai puţin religioase despre lumea în care trăim!

– A.M. Domnule profesor, îmi face mare plăcere să purtăm un dialog incitant despre Mitropolitul Bartolomeu Anania, chiar dacă în această perioadă puteam discuta foarte bine despre Constantin Brâncuşi, dar, încă de la începutul discuţiei noastre, vă mărturisesc faptul că în urmă cu doi ani, deci, la scurgerea celor nouă ani de la dispariția Mitropolitului Bartolomeu Anania, Mitropolia clujeană m-a invitat să evoc ceea ce am trăit nemijlocit în relație cu prestigiosul ierarh şi am acceptat pe loc, fiindcă personalitatea celui dispărut nu se lasă zăvorâtă în muzeu, fiind prezentă în viața de astăzi prin numeroase înfăptuiri şi predici memorabile. Chiar mai mult, aş spune că ea pune la încercare și acum, prin vederi proprii, evoluțiile din România!

-Rep. În ce condiţii l-aţi cunoscut şi cum a evoluat relaţia domniei voastre cu înaltul ierarh al creştinismului nostru românesc?

– A.M. Am avut ocazia de a coopera cu Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania care a fost întronizat la Eparhia Vadului, Feleacului și Clujului în 7 februarie 1993, iar, subsemnatul fiind ales rectorul Universității «Babeș-Bolyai» în 30 martie 1993, pentru că România își căuta la începutul anilor nouăzeci din nou drumul, vremurile cereau pricepere, viziune și inovație, iar cele două instituții aveau greutate în deciziile din țară. Cooperarea noastră în fruntea celor două instituții s-a întins pe o perioadă de optsprezece ani.

,,Era o personalitate care asocia erudiţia cu capacitatea acţiunii, ataşamentul la tradiţie cu preocuparea de schimbare”!

-Rep. Ce impresie v-aţi format încă de la începutul colaborării şi care cred că s-a menţinut în decursul celor aproape două decenii?

– A.M. Așa cum am subliniat la timpul potrivit (vezi Andrei Marga, «Philosophia et Theologia Hodie», EFES, Cluj-Napoca, 2008, pp. 27-44), am fost încredințat de la început că noul arhiepiscop va exercita într-un mod inconfundabil înalta sa demnitate ecleziastică. Era, în definitiv, o personalitate familiarizată cu Clujul încă din studenţia la medicină, și care, după un stagiu de ani în Statele Unite ale Americii, ştia să pună în legătură creştinismul ortodox cu modernitatea.

-Rep. Aţi remarcat anumite trăsături definitorii în profilul personalirăţii sale?

– A.M. Era o personalitate care asocia erudiţia cu capacitatea acţiunii, ataşamentul la tradiţie cu preocuparea de schimbare, respectarea principiilor cu exigenţa de sine. Deci, o personalitate interesată nu de flatări, cum sunt prea mulți care nu au de fapt nimic de spus, de pe scena României timpului nostru, cât de realizări durabile, ale sale și ale societății din jur, iar, pe soclul acestora, venea oratorul redutabil, argumentativ.

-Rep. Care era atitudinea ierarhului faţă de rectorul Andrei Marga?

– A.M. Am trăit ca avantaj să pot lua mereu în calcul, ca rector, afinitatea arhiepiscopului Bartolomeu Anania pentru realizări temeinice, opțiunea pentru sincronizare şi convingerea că cel care-și asumă funcții publice se justifică prin ceea rămâne pozitiv în urma sa. Asemenea avantaj este rar!

-Rep. V-aş ruga să ne oferiţi exemple elocvente prin care s-a concretizat rodnica dumneavoastră colaborare cu Mitropolitul Bartolomeu Anania!

– A.M. Cum se știe, între anii 1993-1995, am organizat, împreună cu numeroși colegi, ansamblul studiilor teologice a patru facultăți cu Institutul de studii iudaice, la Universitatea clujeană. Era importantă punerea în valoare a ceea ce au în comun denominațiunile creștinismului și ale iudaismului. Cred că a fost în acel moment o premieră internațională, salutată atunci în multe locuri din lume. După 2012, ansamblul a fost afectat de decizii greșite, de cupiditate și amatorism, ca și, de altfel, ansamblul celorlalte facultăți, dintre care șapte nou create, dar la Universitatea «Babeș-Bolyai» se trăiește și astăzi din toate acestea. Inspiraţia, ștacheta ridicată care a fost pusă în fața dascălilor și a studenților, numeroase iniţiative ce au dus la articularea Facultății de Teologie Ortodoxă i-au aparținut Arhiepiscopului Bartolomeu Anania.

-Rep. De bună seamă că noile exigenţe ale învăţământului universitar se pliau pe o paradigmă europeană!

– A.M. Ne amintim că în anii nouăzeci se punea şi în România problema reorganizării programelor şi instituţiilor în așa fel încât fireasca paradigmă naţională să fie inclusă în noua paradigmă europeană. Cum se observă pe documente, Universitatea «Babeş-Bolyai» şi-a asumat atunci, la nivel național, rolul de prefigurare a unei Românii europenizate, cu profit pentru ţară şi pentru cetăţenii ei.

-Rep. Dar, viziunea Înaltului Ierarh se asocia cu această paradigmă europeană?

– A.M. L-am avut alături, pot spune, pe Arhiepiscopul Bartolomeu Anania, ca personalitate care scruta orizonturile, cu puterea pe care o dă experiența, cultura şi devoţiunea pentru un ideal național și European, înțeles la propriu. Mai târziu nu s-a mai înaintat pe linia a ceea ce s-a făcut între 1993-2011, dar este cert că s-a creat în acei ani o opțiune proeuropeană mai bine gândită decât în anii care au urmat.

-Rep. Avea, prin urmare, o viziune largă pe linia ecumenismului?

– A.M. Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a stimulat cooperări fructuoase între ortodoxie, catoli­cism și Protestantism şi a pledat pentru studiul ebraicei la teologia ortodoxă, iar preocuparea pentru contacte cu Ţara Sfântă a sprijinit-o permanent. El a contribuit efectiv la atmosfera ecumenică ce se instala în Universitatea și în Clujul din dificilii ani nouăzeci. Ecumenismul era atunci, desigur, o temă la ordinea zilei!

-Rep. Care erau orientările Arhieriei sale în privinţa ecumenismului?

– A.M. Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a rămas fidel ecumenismului, cu un înalt respect al identității acestei opțiuni, care s-a dovedit cu timpul mai profundă, deși la început părea doar conservativă. Privind astăzi, retrospectiv, putem spune că a avut dreptate când a previzionat acel «sincretism doctrinar și amalgamarea morală, anticipând astfel era antihtristică a confuziei și a disoluției» («Apa cea vie a ortodoxiei», Renașterea, Cluj-Napoca, 2002, p. 36). Cu un gen de confuzie și cu disoluția, Bisericile au de luptat și astăzi, și nu doar în România!

,,Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a făcut, cum o spune limpede, operă de diortosire, adică, de aducere la zi, prin ameliorare, a traducerii unor texte”!

-Rep. Înaltul prelat a fost mereu preocupat de traducerea Bibliei, aşa că…

– A.M. Una dintre performanțele intelectuale cu care cei din Universitate ne-am mândrit atunci, în țară și în afara ei, a fost aceea că suntem la Cluj-Napoca nişte contemporani cu noua traducere a Bibliei. Se știa demult, iar în «Memorii» (Polirom, Iași, 2008) Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a precizat că traducerea a fost comandată de însuşi  Patriarhul Justin Moisescu. Rațiunea era că «versiunea românească a Bibliei, cea din 1936, era una depășită și se apropia vremea alteia care să-și împroprieze vârsta de acum a limbii române» (p.649).

-Rep. Cum au fost primate ceste abordări ale ierarhului clujean în lumea academic şi în rândul teologilor din România?

– A.M. Am fost bucuroși să observăm că «Noul Testament» (în versiunea tipărită în 1995) şi «Pentateuhul» (în versiunea tipărită în 1997), traduse de arhiepiscopul Bartolomeu Anania, apoi ediția jubiliară a Bibliei, au deschis un nou interes pentru Biblie și pentru răspunderile în faţa cărora apare umanitatea. De aceea, noua traducere a Bibliei a și fost lansată în «Aula Magna», iar autorului i-a revenit titlul de doctor honoris causa al Universității, primul din cv-ul său!

-Rep. Care sunt vectorii de referinţă ai traducerilor ce evidenţiază activitatea Arhiepiscopului Bartolomeu Anania?

– A.M. Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a făcut, cum o spune limpede, operă de diortosire, adică, de aducere la zi, prin ameliorare, a traducerii unor texte. El a făcut, însă, trebuie spus, și traducere completă, pe suprafață mare, chiar dacă nu a vrut să facă vreun caz deosebit prin aceasta. La drept vorbind, nici nu putea să nu facă retraducerea unei mari părți a Bibliei, căci, orice s-ar spune, aceasta a cunoscut în istorie, în multe țări, inclusiv la noi, traduceri care voiau să fie accesibile, uneori cu sacrificarea fidelității, sau traduceri care nu au trecut în spatele versiunilor grecești și latine moștenite. Oricum, Arhiepiscopul Bartolomeu Anania a lăsat în urmă o traducere cu caracteristici rezultate dintr-o concepție personal şi care s-a dovedit fecundă.

-Rep. Activitatea de traducător şi de om de cultură a Înaltpreasfinţiei sale a depăşit, pe undeva, aşteptările?

– A.M. Arhiepiscopul Bartolomeu Anania şi‑a asumat deliberat metoda pe care o numea «comparatis­mul», iar, aceasta l-a făcut să pună în relief soluţii variate de traducere şi de interpretare acumulate de‑a lungul istoriei şi să adopte argumen­tativ varianta proprie. De aceea, se poate spune că nu numai în traducere, ci şi în doctul aparat critic care o susține, s-a adunat o imensă cultură. Într‑un sens, traducerea Arhiepiscopului Bartolomeu Anania este și o sinteză personală a întreprinderilor similare din trecut şi de astăzi!

-Rep. Ca să revenim, într-un fel, chiar la vremurile de azi, cum apare personalitatea Mitropolitului Anania, când oamenii sunt chiar nemulţumiţi de cei care ne conduc?

– A.M. Suntem, în continuare, într‑o epocă dominată de relativism, în care grupuri întregi, dar și indivizi numeroși cred că lumea începe și se sfârșește cu ei. «Omul este măsura lucrurilor, a celor ce sunt pentru că sunt și a celor ce nu sunt, pentru că nu sunt», aşa cum spunea Protagoras. Numai că, nu inșii care nu se văd decât pe ei înșiși, cu simțirile lor îndoielnice și orizonturile lor mărginite, sunt măsura!

-Rep. Cum ar vedea Mitropolitul Bartolomeu Anania oamenii care trăiesc într-o epocă debusolată şi bulversată de isteriile pandemice şi de obsesia crizelor şi a războaielor?

– A.M. Ar considera că este și o epocă în care este mai presantă ca altădată regăsirea de sine a fiecăruia dintre noi, iar, aceasta presupune restabilirea valorilor ferme. La rândul ei, restabilirea nu este posibilă fără a reaprinde răspunderea izvorâtă din grija creştină pentru situaţia celuilalt. Cum Dostoievski a spus, atât de impresionant: „Suntem toți vinovați de tot și de toate, în fața tuturor, și eu mai mult decât alții!”, această răspundere continuă să fie temelia pentru renaștere – renaşterea morală sau de orice fel ar fi ea, care să izvorască din lumea în care trăim.

-Rep. Acest lucru este posibil, numai cu ajutorul Lui Dumnezeu, domnule ministru, şi poate că aacest lucru l-ar fi spus şi Mitropolitul Bartolomeu Anania!

– A.M. Și prin traducerea Bibliei, Arhiepiscopul Bartolomeu Anania voia să servească asemenea renaștere în țara sa și o servește! El nu a rămas dator cu inițiative, eforturi și realizări în acest sens!

-Rep. Pentru că ideile sale şi convingerileexprimate, ca şi faptele pilduitoare sunt pentru noi adevărate elemente de referinţă asupra prezentului şi asupra viitorului!

– A.M. Atunci când a fost instalat la Eparhia clujeană, Arhiepiscopul Bartolomeu Anania mărturisea dorința sa de a repune în legătură intimă credinţa şi cultura. În definitiv, este încă în jur multă credință elementară, fără efecte în comportamente, și destulă incultură de șuetă, fără un telos relevant, fără convingeri și credință. Între timp, această deviză a contribuit la revenirea multor intelectuali la Biserică, precum și la un contact lărgit al credincioșilor cu centrele de cultură. (VA URMA)

Prof. dr. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*