Interviu cu Părintele Prof. univ. dr. Constantin Necula, Prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă «Andrei Şaguna» din Sibiu ,,Învierea este o stare de fapt, prin care lumea se poate uni şi îndrepta către Împărăţia lui Dumnezeu”!

-Rep. Preacucernice Părinte, am putea spune că în sâmbăta învierii lui Lazăr, avem, de fapt, preludiul Învierii Domnului?

-C.N. Învierea Domnului nu a constituit doar un eveniment istoric, ci un eveniment ontologic și soteriologic, care a deschis neamului omenesc o nouă dimensiune, anume, accesul la Împărăția lui Dumnezeu, pe care o pierduse prin păcat. Învierea Mântuitorului Hristos este o înviere adusă pentru întreaga fire căzută, nu pentru propria-I Persoană, El fiind Însuși Izvorul Vieții! Deci, Învierea este adusă pentru firea omenească și pentru întreaga lume căzută, prin căderea omului!

-Rep. Cum se face că primele care vestesc Învierea sunt femeile Mironosiţe!

-C.N. Poate de aceea, Părinții Bisericii, comentând momentul zorilor Învierii, la poalele Golgotei, ne propun ca soluție a lipsei Fecioarei Maria din lista femeilor Mironosițe, ideea că ea nu avea cum veni de la Ierusalim, din Cetate, căci nu părăsise gura Mormântului nici o clipă!

-Rep. Putem vorbi despre o semnificaţie profund umană a Învierii Domnului?

-C.N. Domnule profesor, Învierea lui Hristos este Învierea omului, cum este şi intrarea sa în veșnicie, prin asumarea Vieții Domnului!

-Rep. Într-o singură exprimare teologică de nivel înalt, cum vedeţi Învierea?

-C.N. Așa văd eu Învierea, ca o prezență continuă de restartare a omeniei din noi, a umanităţii ca o stare de fapt, prin care lumea se poate uni şi îndrepta către Împărăţia lui Dumnezeu! Dar, vine ceasul, și revăzându-ne în lumina Învierii, ne vom bucura de vindecarea Cainului din noi! Suntem unii altora frați, întru Înviere! E singurul lucru care contează cu adevărat!

-Rep. La Sfânta Înviere, chiar şi Cain şi Abel devin fraţi cu adevărat?

-C.N. La Înviere descoperim un Dumnezeu-om care ține partea omului împotriva morții. Păstorul cel mare, care Este Hristos, înlocuiește pe Abel care din jertfitor se transformă în Jertfă, pentru a vindeca răutatea Cainilor din lume! Sunt numai câteva versete în Evanghelia lui Luca, dar câtă adâncime de Rai în gestul Mântuitorului!

-Rep. Ce trebuie să facem, când mergem la Înviere?

-C.N. Să facem rugăciuni şi să ne plecăm genunchii pe covorul bisericii! Iată, dintr-un dialog între Dumnezeu Tatăl Ceresc şi Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul Său, prin cuvintele Atotputernicului: ,,Fiule, dă-mi păcatele Tale!”, deducem faptul că păcatele Lui Dumnezeu nu le putea avea, pentru că Dumnezeu este fără de păcat! Aşa trebuie să facem şi noi, rugându-ne la Tatăl: «Doamne, cu Botezul Tău, ne-am îngropat!».

,,Să fim încrezători, când urmăm Calea Lui Dumnezeu spre biserică”!

-Rep. Cum putem ajunge pe Cruce, ca Hristos, purtându-ne propria cruce?

-C.N. Pentru a putea fi pe Cruce cu Hristos, noi trebuie să ne-asumăm moartea înaintea Sa! Pentru că acum, parcă ne-am învăţat să ne speriem de moarte, prin statistici care ne arată, câţi oameni au mai murit de COVID, câţi mai sunt la terapie intensivă, câţi s-au vaccinat! Deci, în faţa afişajului morţii, ne temem pentru viaţă, pentru că mintea omului este făcută ca să fie raţională, adică, e mai întotdeauna tentată să vadă viii şi morţii prin cifre statistice!

-Rep. Pentru ce se accentuează această frică maladivă în faţa morţii?

-C.N. Poate și pentru aceea că dincolo de logica noastră, legată de moarte, e logica Lui Hristos, legată de Înviere! Iisus Hristos ne cere să fim oameni credincioşi, mărturisitori, să fim unici, să vedem că moartea pământească este o deschidere spre viaţa veşnică, pentru că de aici, de pe pământ, noi trebuie să fim gata de înviere!

-Rep. Deci, prin Înviere, Mântuitorul Hristos devine «Axis Mundi» a vieţii noastre!

-C.N. El, făcătorul Cerului și Pământului, ne-a dovedit că suntem mai mult Cer decât țărână! Nu suntem pulbere de stele şi nici îngeri, ci, oameni! Adică, deși muritori, suntem nemuritori, ca să trecem peste dramele noastre ce ar fi fost tragedii fără seamăn, de nu era El, Hristos Dumnezeu!

-Rep. La Înviere, Dumnezeu ne învaţă să preţuim viaţa, mai mult decât moartea?

-C.N. Dumnezeul Care Își arată Fața peste noi și ne binecuvântează, mântuindu-ne, parcă ne spune că sunetul lugubru al morții fără de sfârșit e lanțul în care suntem cuprinși. Ne temem de moarte, pentru că nu mai cunoaștem Învierea! Nu o mai recunoaștem, ca să fiu mai corect! Graba pământului de a-și lua țărâna înapoi, face să nu vedem transparența nemuritoare din noi! Credem prea mult, doar în ceea ce se poate cântări, măsura, cerceta! Dar, Dumnezeul nostru face tot imposibilul posibil!

-Rep. Ce înseamnă Lumina Învierii pentru sufletul nostru?

-C.N. Suntem cuprinşi de Lumina Învierii, chiar dacă nu credem în lumina Învierii! Cu bucurie, de fiecare dată, Hristos ni se alătură şi ne dovedeşte că am rămas oameni, că dincolo de răutăţile noastre, de lipsa noastră de comuniune, rămânem oameni, adică, suntem chipul Slavei lui Dumnezeu, care învie în noi de fiecare dată! Cred că e cel mai mare dar pe care poate să îl facă Învierea Mântuitorului Hristos, pentru fiecare dintre noi!

-Rep. Ce poate învăţa poporul român din Sărbătoarea Învierii?

-C.N. Sper din toată inima, ca poporul român să înveţe să trăiască nu ca un popor oarecare, lipsit de credinţă, ci, ca un popor extrem de dăruit de Dumnezeu cu veşnicie! Suntem, până la urmă, candidaţi la veşnicie şi sperăm să ne împlinim în Învierea lui Hristos!

-Rep. Care este sfatul pe care îl daţi celor care mergem la Înviere?

-C.N. Să fim încrezători, când urmăm Calea Lui Dumnezeu spre biserică! Să fim încrezători, puternici, cu credinţă şi cu dragoste! Cel Care a intrat în Ierusalim călare pe mânzul asinei şi a învins moartea, ne ajută să pregustăm bucuria Învierii!

Prof. dr. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*