„Jongleria” procentelor pentru Cotroceni

Două sondaje realizate de institute distincte – Avangarde și IMAS – oferă procente diametral opuse privind șansele potențialilor candidați la alegerile din toamnă, diferențele depășind cu mult marjele de eroare asumate de cele două centre de sondare a opiniei publice, cu toate că cercetările au fost desfășurate în aceeași perioadă.

În acest context, se conturează următoarele două ipoteze (care nu se exclud reciproc):

  • cifrele au fost măsluite în scop politic;

În acest caz, intenția nu este de a măsura opinia publică, ci de a o manipula, pentru a schimba preferința alegătorilor pentru un candidat, în favoarea oponentului său. În SUA, Asociația Americană de Sociologie poate solicita retragerea titlului de „sociolog” în situația unei acuzații de „push poll” („sondaj de influență”) care se dovedește reală.

  • nu au fost respectate normele metodologice aferente cercetării sociale.

În baza legilor statistice şi a calcului probabilităţilor se pot elabora eşantioane, adică grupuri de subiecţi aleşi dintr-o populaţie, grupuri care să fie reprezentative pentru întreaga populaţie studiată. Eșantionarea este un proces sofisticat, presupunând o colaborare onestă și de mare profesionalism între sociolog, statistician (dacă este cazul) și operatori. De modul în care este proiectat eșantionul și se realizează colectarea datelor depinde validitatea rezultatelor obținute. „Scurtăturile” precum „sondajele telefonice” sau „sondajele online”, deși permit economisirea resurselor financiare, se situează la granița dintre cunoașterea comună și știință, astfel că rezultatele lor nu pot fi cuprinse în limitele unui interval de încredere predeterminabil.

Indiferent care dintre cele două explicații se aplică sondajelor amintite, considerăm deopotrivă lipsa de onestitate și rabatul de la rigorile metodologice drept grave atentate la profesia de sociolog, a sociologiei academice și publice, ca și la tradiția românească în domeniul cercetărilor de teren (a se vedea amplele campanii de teren întreprinse de profesorul Gusti în perioada interbelică, dezvoltate ulterior și în alte centre universitare).

În fine, sociologia nu are nimic de-a face cu preferințele și judecățile personale ale sociologului. Aceiași „sociologi”, mai mult sau mai puțin avizați, speculează zilnic în platourile diferitelor televiziuni pe marginea unor subiecte dintre cele mai variate: de la scutul antirachetă de la Deveselu, la dinamica relațiilor familiale, protocoalele secrete dintre SRI și DNA sau semnificația unor sărbători religioase. Vulgarizarea cunoașterii sociologice îl conduce pe telespectator la falsa concluzie că sociologia este știința ce se ocupă „de tot și de nimic”.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*