O Românie, mai multe destine și o infinitate de epitete

La mai bine de o săptămână după alegeri, Romănia încă nu știe cum va fi condusă în următorii 4 ani, pentru că, la drept vorbind, se discută mai ales despre cine va fi premier decât despre nevoile reale ale țării. Asistăm la o luptă pentru putere, nu la o competiție a soluțiilor și viziunilor diferite asupra problemelor reale ale României.

Analizând rezultatele finale, se pot desprinde diverse scenarii posibile, însă cea mai plauzibilă ar fi alianța de dreapta: PNL, unit cu USR, dar și UDMR, partidul balama al ultimelor 3 decenii, fără de care greu se poate imagina o alinață politică. USR propune o nouă abordare a politicii. În ciuda ambalajului novator, “salvatorilor” nu le-a luat prea mult să se adapteze la standardele politicii dâmbovițene. Vedem cum USR, măcinat de tensiuni interne, vine cu pretenții peste pretențiile ridicate deja de PNL. PNL vrea pozițiile-cheie în guvern și legislativ, deși a obținut doar 25% la alegeri. Este greu de crezut că o astfel de atitudine îi va ajuta în a colabora cu cei care ar trebui să le fie parteneri. Mai mult decât atât, PNL vrea să controleze și guvernul și majoritatea parlamentară, celălalt partid asigurându-i doar majoritatea. În tot acest timp, USR nu acceptă ca PNL să dețină toate pozițiile de decizie, iar ei să aibă doar un rol numeric, executiv.

Este o singură Românie, mai multe destine și o infinitate de epitete. Un joc ciudat, în care cei aflați în opoziție îi critică pe cei aflați la putere nu prin prisma deciziilor și politicilor publice adoptate de aceștia, nu pentru a veni cu soluții alternative la problemele de interes național, ci pentru a prelua puterea de dragul puterii. Puterea devine o posesiune și atât. Comunicarea între oamenii politici este doar o critică de dragul criticii, iar pattern-ul se repetă indiferent de rotativa formațiunilor politice la guvernare.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*