Prefaţarea Hramului Mănăstirii «SFÂNTA TREIME» de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni!

În lumina celor peste cinci veacuri de slujire a credinţei, Mănăstirea «SFÂNTA TREIME» Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni se află în ajunul Hramului care dă numele sfântului lăcaş monahal situat pe valea Jiului, în partea de sud a judeţului Gorj, la 30 km de Filiaşi şi 50 km de Târgu-Jiu, pe drumul judeţean care leagă oraşul Turceni de comuna Urdari. Aşezată între dealurile acoperite cândva de păduri seculare, mănăstirea are o istorie îndelungată, chiar dacă, acest lucru nu este atât de cunoscut.

“Mulțumim ostenitorilor, ctitorilor care au zidit biserica aceasta încă de la început, din secolul al XVI-lea”

Începuturile acestui sfânt locaş de cult se găsesc la sfârşitul veacului al XV-lea, când domnitorul Radu cel Mare arată un interes deosebit pentru viaţa religioasă din această zonă. Mănăstirea de astăzi se află pe locul Schitului «Strâmba», despre care vorbește inscripția zugrăvită în anul 1793 deasupra intrării în pronaos, conform căreia acesta exista la 1519. Dintr-un document emis la 1487 de cancelaria lui Vlad Călugărul, aflăm pe Danciu și Oprea ca fiind doi mari proprietari ce-și întindeau moșiile de o parte și de alta a pârâului Strâmba, fiind considerați și ctitori ai Schitului. Deasupra intrării în pronaos se află o inscripție, scrisă la 25 august 1793, care lasă să se înțeleagă că fondator al mănăstirii la data de 1519 ar fi Stoichiță Râioșeanu și nepotul său Miloși, dar istoricul Alexandru Ștefulescu subliniază că această lectură nu  este corectă, întrucât Stoichiță a fost vistier între 1603 și 1618. Din pisanie lipsește numele primului fondator al schitului şi conținutul ei nu poate confirma decât faptul că Stoichiță Râioșeanu a reconstruit Mănăstirirea Strâmba, în vremea când era vistier. Stoichiță moare la 1620, deci, reconstrucția mănăstirii, nu se poate situa mai târziu, iar acesta doar reconstruiește actuala mănăstire pe locul vechiului Schit «Strâmba», în anul 1603. În jurul anului 1525, Schitul «Strâmba» este menționat ca metoc al Mănăstirii Govora, păstrându-și acest statut până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. La 8 noiembrie 1724 are loc un incendiu care mistuie casa ctitorului, chiliile, pivnița și hambarele. Urmează o perioadă de declin a mănăstirii, la 10 iunie 1731, conform Extractului privilegiilor, donațiilor și confirmațiunilor mănăstirilor din Oltenia scris de episcopul Inocențiu, mănăstirea mai poseda din cele 19 sate numai Strâmba, Izvoarele, Murgești, Bâlta și jumătate din moșia Sărdăneștilor. La 1812 mănăstirea este părăsită și devine biserică filială a parohiei Hoduroasa, până în anul 1923, când se fac mari reparaţii. Refacerea și consolidarea mănăstirii și a chiliilor din jur au fost întreprinse începând cu 1927 de către ieromonahul Veniamin Pestrea, venit în satul natal din Sfântul Munte Athos, când Comisia Monumentelor Istorice, condusă de Nicolae Iorga, a contribuit la reparații. În 1956 devine mănăstire de maici având ca stareță pe Ermiona Cândea. În prezent stareță este Stavrofora Marina Gligor, sub coordonarea căreia s-au realizat cele mai importante lucrări de conservare-restaurare din istoria mănăstirii. Astfel, s-a consolidat și restaurat biserica mare (arhitectură și pictură), s-au construit corpuri de chili și anexe, s-a construit un paraclis cu hramul «Acoperământul Maicii Domnului», în care se săvârșeșc slujbele zilnice şi s-a construit un altar de vară.

“Rog pe Bunul Dumnezeu, pe Preasfânta Treime, pe Maica Domnului, să trimită Harul Preasfântului Duh peste voi toţi”

În cadrul slujbei arhiereşti de acum doi ani, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad.Prof. univ. dr. IRINEU Ion Popa, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei sublinia cu mult respect îndatoritor: “Mulțumim ostenitorilor, ctitorilor care au zidit biserica aceasta încă de la început, din secolul al XVI-lea, și celor care s-au îngrijit de ea, călugării și călugărițele din timpuri mai vechi, mulțumim credincioșilor care au venit şi vor veni aici la această sfântă biserică, mulțumim înaintașilor noștri care s-au ocupat de mănăstirea aceasta, ÎPS Nestor, ÎPS Teofan, mulțumim Maicii Starețe Marina, tuturor maicilor acestei mănăstiri, tuturor celor care au adus această frumusețe în prim-planul vieții noastre”! Pentru că aşa cum îmi mărturisea Maica Stareţă Marina GLIGOR Stavrofora, “Majoritatea mănăstirilor au câte o legendă la origine, iar în legătură cu mănăstirea aceasta se spune că peste dealul din fața mănăstirii de azi se construia o altă mănăstire, dar ce se construia ziua, noaptea cădeau zidurile. Atunci, Stoichiță Râioșanu, care era  vistiernic la curtea domnească, a visat să meargă pe Valea Strâmbului în sus, Strâmbul fiind pârâiașul care curge pe la poarta mănăstirii, iar la rădăcina unui corn, unde își are locul o lupoaică cu doi pui, să ridice sfântul pristol, adică să pună fundația sfintei mese. Cel mai mult îmi doresc să ne mântuim! Să fim împreună cu Sfânta Treime și aici pe pământ, și în veșnicie! Nu numai noi, dar și toți creștinii, toți cei care suntem trăitori, să fim toți aceeași credință și să fim uniți cu Sfânta Treime! Acesta este idealul meu”, iar Părintele slujitor de altar, Preacuviosul Protosinghel Irineu, avea să spună: “Rog pe Bunul Dumnezeu, pe Preasfânta Treime, pe Maica Domnului, să trimită Harul Preasfântului Duh peste voi toţi, peste familiile voastre, peste casele voastre, iar Maica Domnului să vă numere paşii, dragostea şi osteneala cu care aţi venit aici, la Sfânta Mănăstire «Sfânta Treime»”, fapt care ilustrează locul deosebit al acestei mănăstiri în salba de aşezăminte monahale din Gorj şi din România.

“Eu vreau să văd bisericile pline de credincioși, vreau să vină cât mai multă lume la biserică”

Încheiem această sumară prezentare, amintind cuvintele Maicii Stareţe Marina Gligor Sravrofora: “Eu vreau să văd bisericile pline de credincioși, vreau să vină cât mai multă lume la biserică, dar nu neapărat ca să ne admire pentru ceea ce facem noi, ci, pentru ca să se întărească fiecare în credință! La mănăstire simțim că e mai bună liniștea decât zarva multă din lumea profană! Dacă oamenii sunt cu frică de Dumnezeu, atunci au mai multă dragoste între ei! Fără credință nu putem face civilizație! Dacă nu există Dumnezeu, atunci nu exist nici eu, așa cum nu există niciunul dintre noi, pentru că Dumnezeu ne-a făcut din dragoste! Ne-a făcut și ne-a dat, așa, o limită a normalului, dar uneori omul vrea mai mult, vrea să descopere noul, prin însuși faptul că poate merge și mai departe! Îmi doresc să nu înceteze niciodată Sfânta Liturghie și sfintele slujbe în mănăstiri și în bisericile noastre! Nici în casele oamenilor, să nu se stingă nicicând flacăra credinței”! Cu porţile larg deschise şi cu flacăra vie a credinţei arzând în sufletul credincioşilor, Mănăstirea «SFÂNTA TREIME» de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, îşi aşteaptă pelerinii!

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*