,,Prin Sărbătoarea Învierii Sale, Dumnezeu ne cere să privim viața așa cum o privește El, Care vede mereu în fiecare dintre noi o bogăție nemăsurată de frumusețe și de lumină”!

Învierea Domnului (Sfintele Paşti). Toate ale praznicului: Ap. Fapte 1, 1-8; Ev. Ioan 1, 1-17, reprezintă la nivelul cel mai înalt al simbolisticii Atotputerniciei divine, miracolul Învierii Domnului, dar, în acelaşi timp, constituie şi Sărbătoarea care aduce multă linişte sufletească în viaţa oamenilor, precum şi apropierea de familie, de rude şi de prieteni, de toţi cei dragi, nicidecum acea distanţare socială pe care o preconizează trepăduşii pandemiei actuale, mai ales că spiritul sărbătorii este păstrat cu sfinţenie peste tot în lume, mai ales prin slujba de sâmbată seara, când se primeşte Lumina Sfântă, dar, şi prin creştinescul salut: Hristos a Înviat! Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică şi se păstrează nealterat în mintea şi în sufletul oamenilor!

,,Taina Învierii Mântuitorului Iisus Hristos şi credinţa în Înviere ne ajută să nu ne pierdem nădejdea în faţa greutăților vieţii, ci să cerem mai stăruitor ajutorul lui Hristos Cel răstignit şi Înviat”!

De altfel, în mesajul Pastoral prilejuit de Sărbătoarea Sfintelor Paști 2020, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, subliniază cu pregnanţă şi cu o duhovnicească elocinţă de Întâistătător, faptul că: ,,Taina Învierii Mântuitorului Iisus Hristos şi credinţa în Înviere ne ajută să nu ne pierdem nădejdea în faţa greutăților vieţii, ci să cerem mai stăruitor ajutorul Lui Hristos Cel răstignit şi Înviat, Care, tainic, dar real, cunoaşte viaţa noastră cu toate încercările”! Totodată, Preafericirea Sa mai precizează: ,,Astăzi, în contextul pandemiei cu noul coronavirus «COVID 19», când vedem în jurul nostru atât de multe semne ale bolii şi ale morţii fizice, toţi trebuie să ne rugăm Lui Dumnezeu pentru toate persoanele bolnave, dar şi pentru toţi medicii şi personalul sanitar, pentru toţi voluntarii care ajută pe cei bolnavi şi pe cei izolați, precum şi pentru toţi cei ce lucrează cu devotament pentru sănătatea şi binele poporului român. Să ne rugăm pentru toate familiile şi copiii, tinerii şi bătrânii neajutorați, pentru toţi cei nevoiți să rămână acasă, în izolare, respectând măsurile de siguranță sanitară. Apreciem şi binecuvântăm pe toţi clericii: ierarhii, preoţii şi diaconii, pe toţi monahii şi monahiile şi pe toţi credincioșii mireni care se roagă mult şi ajută spiritual şi material pe cei aflaţi în nevoi. Cuvânt părintesc de binecuvântare şi de întărire duhovnicească, adresăm tuturor românilor din afara graniţelor României, în special românilor din Italia şi Spania, precum şi din alte părţi ale lumii”, a ţinut să spună Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. E necesar să mai spunem că Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică, ziua în care răul şi viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului ceresc şi a bucuriei înduhovnicite este cea mai veche sărbătoare a creştinătăţii, cea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Mântuitorului Iisus Hristos. Considerată şi apreciată ca fiind cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, Învierea este singura minune care li se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi, deopotrivă, spunea părintele Arsenie Boca, pentru ca noi să înţelegem că în fiecare an, în Săptămâna Patimilor, creştinii comemorează, prin post şi rugăciune,  patimile şi Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, iar Duminică, în ziua sfântă a Paştelui, se celebrează Învierea Lui Iisus, Cel Care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Său! Slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult, iar, Învierea Mântuitorului este declarată în afara bisericii, pentru că ea îi priveşte pe toţi oamenii – credincioşi sau necredincioşi. Apoi, la miezul nopţii, preotul iese din biserică, având lumânarea aprinsă şi adresându-se credincioşilor, care în acest an vor lipsi de la slujbă, şi îi îndeamnă prin cuvintele: ,,Veniţi de luaţi Lumină!”. În mod normal, nicidecum în condiţii de restricţie impuse prin sancţiuni, Lumina trebuie împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite «Paşte». După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul care în acest an va fi doar ipotetic, avându-i în frunte pe preot, dascăl şi cântăreţi, înconjoară biserica de trei ori, cântând: ,,Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le”, după care se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până în jurul orei 03.00 dimineaţa. Credincioşii care au postit în toate cele şapte săptămâni, de această dată nu se mai pot împărtăşi în Noaptea de Înviere. După slujbă, este tradiţia ca preotul să dezlege bucatele pe care le-au trimis dinainte  credincioşii la biserică (ouă  vopsite, cozonac, pască sau friptură), ca să le sfinţească, iar, în acest fel, prima masă «de dulce» se ia în biserică, dar, numai de către oamenii bisericii, pentru că masa «de dulce» a credincioşilor se ia doar acasă! Cuvântul «Paşte» vine din ebraicul «pesah» – «trecere» şi odinioară cuvântul desemna trecerea poporului ales prin Marea Roşie şi eliberarea sa din robia Egiptului pentru a ajunge în pâmântul făgaduinţei, Canaan, dar, Sărbătoarea Învierii Domnului este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului, o veste minunată, care, până la Înălţarea Domnului, timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul «Hristos a Înviat!», la care se răspunde cu «Adevărat a Înviat!». De precizat faptul că pentru primii creştini, Moartea Domnului sau «Paştile Crucii» era o zi de întristare, în care se ţinea post prelungit până în ziua Învierii, iar noaptea Paştelui era petrecută în biserici în priveghere şi în rugăciune. Chiar primul Sinod ecumenic desfăşurat la Niceea în anul 325 d.Hr a hotărât ca Paştele creştin să nu mai fie celebrat odată cu Paştele evreiesc (deşi, istoric, aceasta ar fi data reală), ci în prima Duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară, cea care a căpătat o semnificaţie deosebită, considerându-se că este un moment reprezentativ pentru timpul primordial în care Dumnezeu a separat lumina de întuneric şi a poruncit ca lumina să fie dată de soare (ziua) şi de lună (noaptea). Precizăm că până la anul 1582, toţi creştinii, indiferent de confesiune, sărbătoreau Paştele la aceeaşi dată, dar, modificarea s-a făcut odată cu reforma calendarului iniţiată de către Papa Grigorie al VIII-lea, iar, Bisericile creştin-ortodoxe au rămas la sărbătorirea după vechiul calendar, care indica echinocţiul şi luna plină la date care nu mai corespundeau cu datele astronomice, lucru care explică decalajul existent şi astăzi între cele două mari confesiuni creştine. În ultimul secol, au existat mai multe tentative de sincronizare a sărbătorii pascale, una dintre cele mai semnificative fiind Consiliul Bisericilor de la Aleppa, Siria, din 1997, dar, atunci s-a convenit ca echinocţiul să fie recunoscut în functie de observaţiile astronomice, luându-se în considerare meridianul de la Ierusalim, unde a avut loc, de fapt, Învierea! Totuşi, până în prezent, nu s-a dat curs unei soluţii convergente.

,,Domnul nostru Iisus Hristos este o Persoană vie Care așteaptă să stăm de vorbă cu El în rugăciune și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui”!

În Pastorala de Sfintele Paşti 2020, ÎPS Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, ne spune: «Prin Sărbătoarea Învierii Sale, Dumnezeu ne cere să privim viața așa cum o privește El, Care vede mereu în fiecare dintre noi o bogăție nemăsurată de frumusețe și de lumină. Pe cei păcătoși, îi vede ca pe niște copii ai Săi care s-au depărtat de El; pe cei morți în fărădelegi, îi vede ca pe frații Săi pe care-i învie din deznădejde și suferință. Așadar, să nu ne temem de El, ci să venim la El în Biserica Sa. Domnul ne iubește, chiar dacă viața noastră este păcătoasă! Și, atunci când ne e frică, să știm că El este lângă noi și ne ajută. La Paști, El ne arată cât de mult ne prețuiește, că S-a dat pe Sine la moarte pentru noi ca noi să fim vii. Pe Cruce, El a purtat în întregime durerea noastră, trăind abandonarea, moartea și iadul nostrum, ca noi să ieșim de acolo biruitori. Înviind din mormânt, El ne spune: „Nu ești singur, ai încredere în Mine!”. Deci, să ne ridicăm cu El ca să serbăm și noi Paștile, adică, trecerea din moarte la comuniunea în iubire cu Tatăl, de la dezolare la mângâiere, de la frică la încredere. Să nu rămânem înfricoșați și temători, să privim la Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat: privirea Sa ne insuflă speranță, pentru că ne spune că suntem mereu iubiți și că în ciuda păcatelor noastre, iubirea Sa nu se schimbă. Vă îndemnăm, așadar, să reînnoiți credința în Mântuitorul nostrum, venind la Biserică, spovedindu-vă și împărtășindu-vă cu Sfintele Taine. Domnul nostru Iisus Hristos este o Persoană vie Care așteaptă să stăm de vorbă cu El în rugăciune și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui. Să iubim cu toată inima și cu tot sufletul pe Mântuitorul Hristos și pe frații și surorile noastre», subliniază Mitropolitul Olteniei!

„Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu”

În concluzie, să spunem că Răstignirea şi Moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos au fost cauzate de invidia şi ura unor cărturari şi farisei, de trădarea ucenicului Său Iuda Iscarioteanul, dar şi de nedreptatea lui Ponţiu Pilat, care L-a condamnat la moarte pe Iisus, deşi recunoscuse că El este nevinovat (cf. Luca 23, 4 și 14-15; Ioan 18, 38). Însă, la ură şi violenţă, Iisus a răspuns cu răbdarea suferinţelor, cu rugăciune către Dumnezeu-Tatăl pentru a ierta păcatul celor care L-au răstignit: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34), precum şi cu desăvârşită ascultare şi dăruire a Sa faţă de Dumnezeu-Tatăl: „Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu” (Luca 23, 46; vezi şi Filipeni 2, 8), pentru ca noi, cei care suntem într-o încercare pandemică fără precedent, să înţelegem, aşa cum se cuvine, că în această iubire smerită şi milostivă a Mântuitorului Iisus Hristos Cel răstignit, se află în chip tainic prezentă numai puterea Învierii Sale, pentru că numai Dumnezeu porunceşte în această lume şi întotdeauna ne cere să privim viața, așa cum o privește El, Atotputernicul, Cel Care vede mereu în fiecare dintre noi o bogăție nemăsurată de frumusețe și de lumină necreată! HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT, A ÎNVIAT!

Prof. Vasile GOGONEA

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*