Prof.univ.dr. Nicu GAVRILUȚĂ: “Marile religii sunt provocate să confere sens și semnificații spirituale noilor tehnologii” Interviu exclusiv!

Domnul Nicu GAVRILUȚĂ este sociolog și antropolog, profesor universitar la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universității “Al. I. Cuza” din Iaşi, al cărei decan a fost în perioada 2008-2016. Prezență constantă în spațiul publicistic din România, profesorul Nicu GAVRILUȚĂ s-a făcut remarcat prin numeroasele lucrări sociologice și antropologice de mare notorietate și largă accesibilitate, destinate deopotrivă comunității științifice, studenților și publicului larg. Cu puțin timp în urmă a cunoscut lumina tiparului o nouă carte, care, încă de la lansare, s-a bucurat de un succes răsunător: “Noile religii seculare” (Polirom, 2018).

Rep. Stimte domnule profesor, înainte de a trece la subiectul propriu-zis – noile religii seculare – vă propun o întrebare mai generală. Care sunt, în opinia dvs., principalele probleme cu care se confruntă societatea românească astăzi? Cum ar putea fi acestea soluționate?

N.G. Sunt multe probleme în societatea actuală. Cele principale țin, din punctul meu de vedere, de anumite forma mentis pe care le moștenim din perioada comunistă, sau chiar mai demult. Mă gândesc la corupție, neîncredere, minciună, hoție, duplicitate etc. În combinație cu altele, ele au dus la subdezvoltare, sărăcie, șomaj, lipsa infrastructurii și transformarea țării într-o piață de desfacere a mărfurilor unor multinaționale și țări bogate. Cel puțin patru mari provocari trăim în prezent: scăderea natalității, migrația românilor în străinătate, reconfigurarea din ce în ce mai vizibilă a pieței muncii grație noilor tehnologii (bio- și nanotehnologii, inteligență artificială) și secularizarea diferențiată proprie Europei de Est, inclusiv României.

Soluțiile sunt multe și diverse. Marea problemă este aceea că nu avem oameni, instituții și structuri puternice în măsură să aplice aceste soluții. Leviathanul politic preia un om cumsecade și priceput și îl transformă peste noapte într-un slugoi al puterii. De dragul funcției și avantajelor aferente, ne facem frate cu ,,dracul” până trecem puntea spre pensie. O soluție concretă ar fi aceea de a avea partide, guverne, instituții publice și profesioniști neșantajabili, în măsură să repereze imediat răul și să-l sancționeze corespunzător. Pedepsirea justă a marilor și micilor corupți trebuie intens mediatizată pentru ca acești ,,șmecheri” să nu (mai) devină modele pentru noile generații. Mai mult decât atât, elitele tăcute și neștiute ale acestei țări trebuie intens mediatizate pentru a se vedea că se poate și în România făptui ceva durabil și de calitate. Prin educație temeinică și perseverentă, putem rezolva cu timpul o parte dintre aceste probleme. Sunt optimist și am încredere în români.

Rep. Ați lansat recent lucrarea „Noile religii seculare”. La ce se referă sintagma ,,religii seculare”, știut fiind că la nivelul cunoașterii comune religia este confundată cu prezența sacrului, ca element opus secularului?

N.G. Ideea noilor religii seculare mi-a venit citind cartea lui Eric Voegelin, Religiile politice. Fascismul și comunismul sunt, pentru Voegelin, religii politice. De ce? Pentru că imanentizează absolutul și absolutizează contingentul. Aceste ideologii politice au funcționat pentru milioane de oameni de pe planetă asemenea unor veritabile religii.

Or, corectitudinea politică este fiica cea mai mică a comunismului. Este, spun  eu, o nouă religie seculară ce propovăduiește pentru ,,credincioșii” ei un neomarxism cultural, rafinat. Este mai mult decât o simplă ideologie. De ce? Pentru că preia idei, teme și mituri religioase și le fetișizează ca pe un absolut al vieții noastre. Acestea devin versiuni actuale ale unui sacru second-hand. Mă gândesc la tema vulnerabilității umane (branduită la maxim!), la motivele nefericirii și suferinței umane care sunt intens manipulate în folosul cauzei. Nu în ultimul rând, am în atenție preluarea și camuflarea originală a unor mituri creștine: mitul confruntării între bine și rău și mitul vârstei de aur.

Alte religii seculare sunt, din punctul meu de vedere, noile tehnologii (internetul, motorul de căutare Google, inteligența artificială) și transumanismul. Nu întâmplător avem exemple (triste și ridicole) de absolutizare a noilor tehnologii: Biserica Google, Biserica Copy Paste sau Biserica numită Calea Viitorului. Am scris despre ele în cartea mea. Ele preiau, simplifică și camuflează în practicile lor vechi dorințe și nostalgii umane reunite în miturile clasice ale umanității. Mă gândesc la mitul tinereții fără bătrânețe și la mitul nemuririi; la mitul supraomului și la cel al ubicuității. Ultimul este reactivat grație hologramelor și corpurilor create de nanoroboți. Apoi am în atenție mitul transumanist al singularității entităților postumane și pe cele clasice al lui Homo Deus și Deus otiosus, reactivate în versiuni noi.

Rep. Cum se manifestă sacrul în societatea contemporană? Ne puteți oferi câteva exemple?

N.G. Înțeles ca sentimentul acelui das ganz andere (Rudolf Otto), sacrul se manifestă clar în cuprinsul sărbătorilor creștine. Crăciunul, Paștele și sărbătorile sfinților sunt momente în care Absolutul coboară în lume, apoi o preia și o transfigurează. Momentul apariției misterioase a lumii necreate, divine, an de an în Biserica Învierii din Ierusalim este un alt exemplu clasic de manifestare a sacrului în societatea contemporană.

Cred în ideile lui Mircea Eliade privind camuflarea sacrului în profan și în irecognoscibilitatea miracolului. Sacru se poate camufla și în noile religii seculare. Am argumentat în carte ideea. Dincolo de toate acestea, întâlnirile destinale cu oamenii care ne-au marcat definitiv viața, sentimentul unui deja vu, un vis premonitoriu, o presimțire a ceva neobișnit care urmează să ni se întâmple, certitudinea că un sfânt ne apără și protejează sunt alte exemple de manifestare a sacrului în viața noastră. Totul este să avem pasiunea și priceperea de a decripta prezența camuflată a miracolului în viața personală și în societatea contemporană.

Rep. Apariției noilor religii seculare le corespunde o scădere a influenței sau legitimității religiilor “clasice”, dacă le putem numi astfel?

N.G. Cred că da. Noile religii seculare apar pe fond crizei marilor religii ale lumii contemporane: iudaism, creștinism, islam, hinduism și buddhism. ,,Nostalgia absolutului” (Mircea Eliade) rămâne pentru că sacrul este ,,un element consubstanțial condiției umane”. Noutatea constă în faptul că este abandonată – de către unii dintre noi – calea clasică de mântuire, cea oferită de religiile autentice. Unii oameni transformă noile ideologii și tehnologii în adevărate ,,religii”. Aceasta nu însemnă că marile religii vor dispărea. Dimpotrivă. Ele sunt provocate să confere sens și semnificații spirituale noilor tehnologii. Dacă vor reuși, atunci ,,religiile” seculare vor fi cele care vor intra în criză.

Rep. Care au fost ecourile recentei apariții editoriale?

N.G. Sunt ecouri foarte bune. Am avut multe emisiuni, lansări și conferințe. Cartea are până acum 10 recenzii. Cel puțin atâtea cunosc eu. Am fost onorat de atenția acordată cărții mele de scriitori și specialiști importanți în științele socio-umane din România. Primul tiraj de 1000 de exemplare s-a epuizat în două luni. Este pe cale să fie vândut și al doilea tiraj. Îmi explic acest succes prin faptul că am venit cu o noutate editorială ce a acoperit un gol existent pe piața de carte din România.

Rep. Cum vedeți evoluția învățământului sociologic craiovean, la mai bine de două decenii de la înființare?

N.G. Omul sfințește locul. Învățământul sociologic craiovean a avut șansa unor lorzi sfințitori. Unul dintre ei este profesorul Dumitru Otovescu. Este bine ca această vocație rară a întemeierii să fie preluată și de colegii universitari din noile generații. Sunt semne bune și am speranța că așa se va întâmpla. Aveți facultate de științe socio-umane, specializări bine și foarte bine conturate, profesori foarte bine pregătiți. Pe o parte dintre ei i-am audiat la conferințe, altora le-am citit cărțile. Prețuiesc în mod deosebit editura Beladi din Craiova. De ce? Pentru că publică cărți valoroase de sociologie actuală (putem aduce în discuție cele peste 30 de monografii, de exemplu). În 2010, a publicat și primul tratat de sociologie generală de la noi din țară, scris în colaborare de sociologi români și occidentali. Aceași editură susține constant apariția Revistei Universitare de Sociologie. Sunt un fan al actualității clasicilor și admir sociologii craioveni și pentru că traduc și publică textele fundamentale ale clasicilor sociologiei mondiale: Auguste Comte, Oswald Spengler, Gabriel Tarde, Vilfredo Pareto, Ferdinand Tonnies, Florian Znaniecki, William Thomas etc. Știu că acum lucrați la o profesionistă traducere din limba germană a lucrării capitale a lui Max Weber,  Economie și societate. Felicitări și succes!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*