Prof.univ.dr. Ștefan Buzărnescu: Recenzia cărții Vlad Ovidiu Cioacă, Viața cotidiană în România comunistă, Ed. Beladi&Sitech, Craiova, 2019

Schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989, dincolo de controversele inevitabile, a generat scrieri de factură impresionistă și continuă să genereze și astăzi, după trei decenii, scrieri de profiluri foarte deosebite: de la mărturii ale participanților nemijlociți la Eveniment, la pretinse analize ”obiective” ale unor cetățeni străini “întâmplător” aflați în România, până la cei care au o poziție critică față de oportunitatea și sensul schimbării respective, tocmai când țara noastră ”scăpase” de povara datoriei externe, cu tot  șantajul aferent exercitat de creditorii externi și de instanțele geopolitice ale acelui timp istoric.

Spre deosebire de toate acestea, care pot fi suspectate de contagiune emoțională, lucrarea  Viața cotidiană în România comunistă a universitarului prin vocație, domnul Vlad Ovidiu Cioacă, ne propune o primă perspectivă sociologică asupra fenomenologiei evoluției spațiului social românesc anterior exploziei sociale decembriste, cu intenția de a schița contextul condițiilor vieții din timpul experimentului social al socialismului de tip sovietic, ca posibilă etiologie a prăbușirii regimului totalitar de dezvoltare, rămas în istorie sub numele de ”dictatură de dezvoltare”. Precizăm: socialismului de tip sovietic, pentru a mai tempera perplexitatea unor autointitulați ”experți ” ai comunistologiei, care nu pot depăși manihesimul operat de paradigma bolșevică – ori socialism, ori capitalism; nu există a treia cale de dezvoltare! – care nu înțeleg din ce cauză Partidul Comunist Chinez și-a propus la cel de al 19-lea Congres construirea socialismului cu specific chinez, până în 2040, China fiind declarată de Instanțele internaționale de profil lider mondial al dezvoltării (2019), iar Partidul Comunist chinez, în loc să se prăbușească de la putere, devenind cel mai mare capitalist al lumii, care are cea mai mare rezervă de valută din lume! Iată, deci, o realitate care ne somează pe toți, cu sau fără cultură socială, să comutăm accentul de la triumfalismul lui Decembrie 1989 la o luciditate asumată, proprie demersului științific.

Aceasta este prima diferență și calitatea sui-generis a textului universitarului craiovean: o exemplară încadrare epistemică, prin care devine posibilă evaluarea calificată a tuturor parametrilor de signifianță aferenți ariei tematice a subiectului abordat.

Scos din perimetrul minor al cunoașterii comune, în aria căreia coloratura afectivă produce   erori fie prin nostalgii pioase, fie prin pusee revendicative cu inflexiuni de violență verbală, punctul de interes centrat pe specificul vieții cotidiene în timpul guvernării comuniste recuperează, pentru posteritate, memoria colectivă a unui timp istoric marcat de contradicția dintre prezumata ”mișcare istorică ireversibilă”, asumată programatic de comuniști, și relativitatea vieții cotidiene, trăită la limita reversibilității speranțelor de bunăstare promisă la debutul proiectului de ”viață nouă” , în egalitate, dreptate socială și națională.

Pentru a nu cădea în ispita vreunui fel discutabil de subiectivism, autorul operează o necesară distincție între ideologie, regim politic și sistem social, pentru a se delimita de tiparul paușal, al abordării publice a guvernării comuniste ca proces monocolor, monoton și egal în evoluția sa de la debut și până la încetarea prin implozie istorică.

Dacă istoricii au lansat în literatura de profil un inventar nesfârșit de afecte, glazurate cu o factologie fără valențe istorice, din care nu se pot vedea faliile tectonice ale ontologiei sociale, tânărul sociolog Vlad Ovidiu Cioacă ia atitudine față de istoriografia minoră a subiectului, pentru a realiza  o necesară defrișare de confuzii și prejudecăți a hermeneuticii sociale în speță. Prin dioptriile semantice ale conceptelor sociologice, proiectul social și uman al guvernării comuniste îi apare autorului ca un simplu experiment social, fără dramatismul încrâncenărilor ideologice care l-au însoțit nu numai în timpul desfășurării sale, ci și mult după aceea; nu este hazardat să precizăm că nici acum nu s-au stins implicațiile emoționale din dezbaterile televizate, din online sau din presa scrisă…

Pe aceste coordonate, implicarea a milioane de subiecți în construirea unei societăți mai bună și mai echitabile decât cea a polarizării sociale extreme în care trăiau este prezentată ca acceptare a unei speranțe colective, în aria căreia nu se poate găsi vreun fel de semne de  culpabilitate, nici atunci, și nici acum, la trei decenii după încetarea experimentului în cauză. Autorul nu personalizează actorii și nu-și propune să stabilească responsabilitățile concrete ale principalilor actori decizionali, ci tratează totul cu lucida conștiință obiectivă a superiorității epistemice, de la nivel de principiu, cu intenția de a explica geneza și dinamica sistemului social generat de ideologie și manifestat în regimul guvernării comuniste. Nu descrierea este importantă (asta este abordarea preferată a istoricilor), ci explicația fenomenalității spațiului social aflat sub incidența socializării fundamentelor economice, instituționale și spirituale ale noului sistem social, condus de alianța muncitorească-țărănească, esența puterii și guvernării comuniste. Complexitatea metodologiei utilizate, consistența modelelor explicative și elocvența exprimării demonstrează vocația și experiența autorului în sfera teoriei și investigației sociale.

Inserția unor convorbiri cu indivizi din diferite straturi sociale, care au trăit, mai mult sau mai puțin, efectiv, în perioada guvernării comuniste, reprezintă un recurs la ancore de credibilitate ale propriului discurs; nu este vorba de vreun apel la factologie empirică pentru a avea puncte de plecare pentru generalizări sau abstractizări. Explorarea percepției ideii de socialism de către vârstnici, dar și de către reprezentanți ai generației tinere, are un scop precis: evaluarea ideii de actualitate a valorilor socialismului, considerat de propaganda occidentală ca o mare  eroare istorică. ”Un sistem social, însă, nu poate fi bun sau rău prin sentințe date de știință.” Nu este de datoria științei acest lucru. Știința are obligația de a explica geneza și efectele generate de regimurile politice care au articulat spațiul social, în felul care i se înfățișează cercetătorului social.

Importantă ca lucrare de autor, cartea universitarului craiovean este și o mare performanță a echipei coordonate de Marele Senior al sociologiei românești, prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, de la Școala Doctorală de Științe Sociale și Umaniste, Facultatea de Științe Sociale, Universitatea din Craiova.

În loc de concluzii, universitarul craiovean, care are și certe talente literare, formulează  câteva gânduri aparent esopice, dar memorabile: anume, dacă, pe scena liberă a Timpului, este obligatoriu să jucăm un rol, ca actori, putem intra într-o piesă istorică, o tragedie, o dramă, sau doar o simplă farsă… Viața, ca și Istoria, nu ne întreabă; ea doar înregistrează. Generațiile care au trăit și muncit în perioada guvernării comuniste, adică toți ”constructorii socialismului”, nu merită anatema tinerilor care, în democrație, pot plasa totul în derizoriu. Datoria generațiilor postdecembriste este aceea de a reconstrui spațiul social în aria unei libertăți pragmatice, nu doar declarative și revendicative.

Generațiile experimentului socialist de tip bolșevic (cu excepția torționarilor!) nu au putut face mai mult; dar nu avem legitimitatea de a le pune la îndoială bunele lor intenții și eforturile de scoatere din sărăcie a țării. Alianța lor, celor care au ridicat munca la rang de politică de stat, a plecat de la premisa că este posibilă ”edificarea” unei societăți pe măsura omului; fără binecuvântarea sau ajutorul lui Dumnezeu. Premisa a fost falsă, iar tot rezultatul muncii lor a dispărut rapid, lăsând o lecție amară: ceea ce este fără Dumnezeu, nu poate să dureze! Acesta este adevărul, iar toate celelalte detalii sunt simplă literatură pentru plebea propagandiștilor.

Să privim înainte și să refacem resursele noastre ca popor, într-un nou profil identitar! Iată un obiectiv care merită mult mai multă atenție decât sterilele dezbateri despre neâmplinirile trecutului recent sau despre unele personaje de îndoielnică expansivitate sociometrică…

Prof.univ.dr. Stefan Buzărnescu

Asist.univ.dr. Liliana Gabriela Ilie

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*