SEPTIMIU CHELCEA: „Mi-ar plăcea ca lumea de mâine să fie mai umană”

Interviu realizat de Cornelia Irimia (Mandu)

Vă propun să îl cunoaștem pe SEPTIMIU CHELCEA – profesorul prin mâinile căruia au trecut o mulțime de studenți și, cel mai important, asupra cărora ”Profu” și-a lăsat  amprenta, dar și pe SEPTIMIU CHELCEA – omul! Are rădăcini în Argeş. Și nu oriunde, ci la Boteni, locul din care au plecat marele Petre Țuțea și etnograful, monografistul și muzeograful Ion Chelcea, întemeietorul „Muzeului Etnografic al Moldovei” de la Palatul Culturii din Iași. Septimiu Chelcea (n. 13 iunie 1940) este fiul lui Ion Chelcea (1902 – 2001), cel care spunea că titlul său de noblețe nu este cel de doctor în filozofie (specialitatea etnografie), ci acela de a fi „fiu de mojnean”, de țăran liber.

C.I.M. Domnule profesor, aș vrea să începem călătoria noastră pornind de la tatăl dumneavoastră, despre care Paul H. Stahl spunea că „Ion Chelcea face parte din generaţia de excepţie care, între cele două războaie mondiale, a adunat informaţii asupra vieţii sociale din România cea Mare; autentici patrioţi care, cu adevărat, şi-au iubit ţara”. Trăim vremuri tulburi, din toate punctele de vedere. Asistăm la povești de viață triste, foarte triste. Copii rămași singuri acasă sau în grija bunicilor ori a statului, pentru că părinții lor au plecat în lume, să câștige un ban, în speranța unei vieți mai bune, femei care s-au dus să îngrijească bătrânii altora, în timp ce proprii lor părinți sau bunici abia reușesc să își steargă lacrimile neputinței cu mâinile tremurânde. Ce înseamnă, astăzi, pentru tinerii noștri, pentru români, în general, dragostea de țară?

S.C. Patriotismul este loialitate față de grupul de apartenență (popor) și se poate manifesta diferit: fie ca patriotism extrem (patriotismul etnocentric), fie ca patriotism moderat (patriotism constructiv). Theodor Adorno, în lucrarea „The Authoritarian Personality” publicată în 1950, făcea distincție între patriotismul extrem, asociat cu naţionalismul şi şovinismul, pe de o parte, şi, pe de altă parte, patriotismul moderat, care presupune identificarea naţională pozitivă, dar şi evaluarea critică a naţiunii faţă de care rămâi loial.

În acord cu Stephen Nathanson (1989), mă pronunţ în apărarea patriotismului moderat, a patriotismului constructiv, care nu implică ostilitate, prejudecăţi etnice şi denigrarea altor populaţii sau naţiuni, ci loialitate, ataşament pozitiv faţă de propria naţiune, în înţelesul de ingroup. Așa cum am mai afirmat, patriotismul constructiv este şi astăzi o virtute ce trebuie cultivată la români.

C.I.M. Auzim atât de des expresii ca „trăim vremuri tulburi”, „e o lume nebună”, „oamenii sunt tot mai răi, mai egoiști”! În acest amalgam de exemple negative, cum ne mai putem găsi drumul spre noi înșine?

S.C. Resping teoriile conspiraționiste referitoare la pandemia COVID-19 care au apărut și au crescut în amploare, în pofida eforturilor internaționale și naționale de a le devoala ca nocive (alimentează discriminarea socială și neîncrederea în instituțiile publice) și înșelătoare (pun la îndoială datele științei și practicile medicinii științifice). Da, unii oameni au devenit mai egoișit, dar nu toți. Majoritatea personalului medical din linia întâi dă dovadă de empatie, de altruism și în cazuri extreme chiar de eroism. Cunoașteți comportamentul exemplar al celor care au intervenit pentru salvarea bolnavilor din incendiile spitalelor de boli infecțioase. În „vremuri tulburi” – cum spuneți dumneavoastră –, oamenii răi devin și mai răi, iar oamenii buni devin și mai buni.

C.I.M. Ca psihosociolog, în ce fel credeți că pandemia prin care trecem cu toții va schimba atitudinea, comportamentul, personalitatea copiilor noștri? Dar în privința noastră, a adulților?

S.C. Pandemia COVID-19 a secerat vieți, a aruncat lumea în criză sanitară și economică, dar, așa cum se spune, „În tot răul este și un bine”. Acest bine, chiar dacă nu este vizibil la fel de clar în toate locațiile, poartă numele de „solidaritate interpersonală și interstatală”. Mai presus de toate, pandemia COVID-19 ne-a arătat cât de importantă este viața fiecăruia dintre noi, ne-a învățat să o prețuim, dincolo de dezamăgiri și suferințe. Încărcat de ani și împovărat de complicațiile diabetului insulino-asistat, m-aș bucura dacă trenul vieții mele ar ajunge cu o întârziere de un an, doi în ultima stație, să pot să-i îmbrățișez pe toți cei ce-mi sunt dragi, să le spun privindu-i în ochi cât de mult îi iubesc.

C.I.M. Cum v-ar plăcea să arate lumea în care copiii de azi vor fi adulții care vor lua decizii pentru ei și pentru cei din jur?

S.C. Mi-ar plăcea ca lumea de mâine să fie mai umană.

C.I.M. „Eu, tu, noi. Viaţa psihică: ipoteze, certitudini” este titlul cărții pe care ați scris-o împreună cu doamna Adina Chelcea în 1983. Cum v-ați defini acum în câteva cuvinte?

S.C. În „Mărturii și mărturisiri: 1945-2020”, în curs de apariție la Editura Tritonic, mi-am schițat autoportretul:

Iubesc adevărul, ceea ce nu mă face moralist.

Sunt hetero, ceea ce nu mă face homofob.

Votez cu stânga, ceea ce nu mă face nostalgic.

M-am născut alb, ceea ce nu mă face rasist.

Sunt căsătorit de aproape cincizeci de ani, ceea ce nu mă face de modă veche.

Urmăresc știrile de pe rețelele sociale, ceea ce nu mă face credul.

Sunt de confesiune ortodoxă, ceea ce nu mă face denigrator al altor religii.

Sunt pensionar, ceea ce nu mă face povară socială.

Îmi place să mă uit după femeile drăguțe (foarte!), ceea ce nu mă face frivol.

Vreau să-mi păstrez nealterată identitatea română, ceea ce nu mă face xenofob.

Aș vrea să trăiesc în siguranță, fără să fiu susținător al statului polițienesc.

Cultiv patriotismul, ceea ce nu mă face naționalist.

Am fost crescut sever, ceea ce nu mă face adept al educației punitive.

Sunt liber cugetător, ceea ce nu mă face dușman al religiei.

Elogiez efortul de autodepășire, ceea ce nu mă face perfecționist.

Știu că istoria se scrie și se rescrie de către învingători, ceea ce nu mă face să fiu sceptic în legătură cu existența unei istorii sincere.

Este imaginea de sine, care nu coincide cu exactitate cu self-ul real. Cei care mă cunosc pot completa acest autoportret, estompând unele caracteristici, îngroșând alte caracteristici sau adăugând trăsături de personalitate pe care eu nu le-am conștientizat.

C.I.M. Care este cea mai dragă amintire pe care o aveți despre tatăl dumneavoastră, despre mama dumneavoastră? Ce anume moșteniți de la fiecare în parte?

S.C. În 1988 tatăl meu, la vârsta de 86 de ani, încheiase studiul amplu „Locuința rurală din Moldova (secolele XVII-XVIII)”. Pentru că se deplasa mai greu, am dus eu manuscrisul la Revista de Etnografie și Folclor”. După un timp, scretarul de redacție mi-a comunicat că va publica studiul dacă autorul va elimina pasajele referitoare la Moldova de peste Prut, ca să nu se supere tovarășii sovietici. Tatăl meu a răspuns scurt: „Nu șterg niciun rând”. Studiul a apărut după Evenimentele din Decembrie 1989 în volumul „Etnografie și sociologie” (2001). Mi-ar fi plăcut să „moștenesc” dârzenia tatălui meu. De la maică-mea cred că am rămas cu anumită credință că suntem datori să îndurăm vrășmășiile vieții, să renunțăm la bucuriile trecătoare pentru a-ți ocroti copiii, familia. Resimt după atâția ani de când a trecut în lumea umbrelor regretul de a nu fi făcut atât cât ar fi trebuit ca să-i fac viața mai senină. A fost pentru mine omul cel mai bun de pe pământ.

C.I.M. Ce este fericirea, domnule profesor?

S.C. Fiecare înțelege fericirea în felul lui. Am publicat în cartea „Dragoste, familie și fericire. Spre o sociologie a seninătății” (coord. Petru Iluț, 2015) eseul „Vă doresc multe clipe de fericire. Spre o psihosociologie a fericirii”. Voi relua câteva idei din acest eseu. Pentru noi, mai apropiați de self-ul vestic decât de cel estic, fericirea nu este un cadou, trebuie să o cucerim Spre deosebire de acest mod de a gândi, în concepția estică, „Fericirea constă în lipsa luptei pentru fericire”. În cercetările empirice asupra fericirii, de cele mai multe ori s-au luat în considerare două fațete ale fericirii: evaluarea cognitivă (satisfacția cu viața) și hedonismul (experiența afectivă).

Dintotdeauna, oamenii și-au dorit să fie fericiți. Vrea cineva dintre cei care citesc aceste rânduri să nu fie fericit?! Cine nu urează „multă fericire” celor pe care îi iubește? Totuși, fericirea nu este un obiect care ar putea fi transmis de la o persoană la alta și cu cât pachetul este mai voluminos, cu atât fericirea este mai multă.  În acest sens ar trebui să ne punem întrebări de genul: Se află fericirea în individ sau în afara lui? Cum poate fi dobândită fericirea? Este fericirea un cadou sau o luptă? Aduc banii fericirea? Dar munca? Cum influențează cultura trăirea acestei emoții pozitive? Cum este împărțită fericirea între oameni, între națiuni? Este legitimă o psihosociologie a fericirii?

Consider că trebuie să se facă distincție între fericirea mundană și fericirea transcendentală. La nivelul simțului comun, se spune: „Banii nu aduc fericirea”. Da, în cazul fericirii transcendentale. Dar în cazul fericirii mundane, terestre, de zi cu zi?. În opinia mea, oricât de mulți ar fi, banii nu aduc automat fericirea, dar ne susțin în lupta pe care suntem datori, ca persoane socializate în cultura vestică, să o ducem pentru cucerirea fericirii. Să ne gândim că satisfacerea trebuințelor costă, că păstrarea stării de sănătate costă. Cu bani putem cumpăra aproape orice; dar în niciun caz fericirea.

De-a lungul întregii vieți, trăirea de o clipă a fericirii se poate repeta cu o frecvență mai mare sau mai mică. Fericirea nu este o stare emoțională continua. Felicitarea „Multe clipe de fericire” mi se pare mai adecvată decât urarea „Multă fericire”.

C.I.M. Aș vrea să închei spunându-vă că eu cred în faptele bune. În vorba bună spusă fără să stai pe gânduri. În faptul că un gest de bunătate poate schimba ziua unui om în bine. Sau chiar viața. Dumneavoastră, prin acceptarea acestui interviu, ați făcut pentru mine…o faptă bună. Iar eu….VĂ MULȚUMESC!

02.02.2021

Professor emeritus Septimiu Chelcea

Universitatea din București

Reporter: Cornelia Irimia (Mandu)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*