Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii!

În momentul în care ne referim la viaţa Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, vă­zătorul cel slăvit şi râvnitorul după Slava Lui Dumnezeu, dar, totodată, dojenitorul şi mustrătorul  împăraţilor celor fără de lege, putem spune că Ilie Tesviteanul poate fi socotit pedagogul poporului care s-a depărtat de la Dumnezeu, pedepsitorul prorocilor cei mincinoşi, făcătorul de minuni şi mărturisitorul către Dumnezeu. El poate fi considerat sfântul căruia i s-au supus şi stihiile, iar, cerul i-a dat ascultare, pentru că s-au pornit ploile, aşa cum se întâmplă şi la noi în această zi de sărbătoare! Este considerat ca înaintemergător la a doua venire a lui Hristos, pentru luminoasa arătare a râvnei lui după Domnul Dumnezeu.

„Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier”!

Sfântul Ilie, Proorocul lui Dumnezeu, fiind luat cu trupul în carul cel de foc, până acum este viu în trup şi a fost văzut în Tabor de către cei trei Sfinţi Apostoli în vremea Schimbării la Faţă a Domnului şi iar se va vedea de către oamenii cei muritori trupeşte, înaintea venirii a doua pe pământ a Domnului. Textul Sfintei Scripturi ne aminteşte că regele Ahab, în vremea căruia ar fi trăit Ilie, s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal, iar, Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria. Aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege şi de a-l întoarce de la închinarea la zei ca şi pe poporul care se tăvălea în necurăţie şi aducea pe fiii săi jertfă diavolilor! Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” (3 Rg 17;1). Apoi, Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar, în urma lui, seceta şi foametea a cuprins toată ţara. Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: „Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier” (Deuteronomul, 28 – 23) şi în acest fel, Dumnezeul l-a ascultat pe Sfântul Ilie.

„Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu”!

De ziua Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, oamenii nu lucrează, pentru a nu cădea grindina, şi nu mănâncă mere, pentru ca grindina să nu fie de mărimea merelor. Tot în această zi, femeile care merg la biserică, dau de pomană pentru morţi din roadele gospodăriei. În dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc, iar florile şi frunzele de busuioc sunt puse la uscat, după care femeile duc busuioc la biserică pentru a fi sfinţit şi în final îl pun pe foc, iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice. De Sfântul Ilie, oamenii împart şi bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sânt-Ilie), iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice. La sate, apicultorii recoltează mierea, dar, numai bărbaţii îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii gustă din mierea nouă şi se cinstesc din ţuica îndulcită cu miere. Sfântul Ilie marchează şi miezul verii pastorale, dată la care le este permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată, după urcarea oilor la stână.

Preot Antonie FĂINIŞI,

Parohia Strâmba-Jiu, Gorj

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*