Sociologia craioveană, la ceas aniversar (III). O ctitorie oltenească intrată deja în istorie!

Studenții craioveni, în practică de specialitate la Novaci – jud. Gorj (3-16 iulie 2000)

Noua frecvență de timp istoric generată de schimbarea de paradigmă ideologică din Decembrie 1989 a trezit demnitatea creativității istorice a mentalului colectiv oltenesc, în mod nedrept marginalizat din ecuația dezvoltării globale a spațiului social românesc.

Pe componenta academică, de exemplu, universitatea craioveană și-a diversificat ofertele educative cu noi specializări, printre care și sociologia.

Celor care se îndoiau, nu neapărat cartezian, în urmă cu 25 de ani, de oportunitatea specializării sociologie la Craiova, le reiterăm, și în acest context, că era vorba de reluarea unei tradiții, nedrept stopate de avatarurile istoriei: anume, este vorba de continuarea tradiției a cărei bornă a așezat-o ctitorul sociologiei românești, Marele Dimitrie  Gusti, care a inițiat monografile rurale, prin monografia comunei Goicea Mică, județul Dolj, monografie finalizată de fondatorul Școlii Sociologice și al Școlii doctorale de Sociologie din Universitatea Craiova, prof.univ.dr. Dumitru Otovescu.

Celor care se întrebau, tot retoric, la ce va folosi sociologia ca disciplină universitară, instituție și profesie, le propunem o analogie, poate mult mai convingătoare decât o explicație doctă, de la autoritatea amfiteatrului universitar: analogia dintre medicină și sociologie.

După cum se știe, medicina, la scara sistemului nostru fiziologic, se focalizează pe explorarea cauzelor care determină diverse disfuncții energetice, pe care noi le numim, în mod curent, boli. Medicii, ca specialiști de profil, după analize pertinente, pun un diagnostic calificat și propun o terapie în perspectiva ținerii sub control a cauzelor care determină bolile respective și ne asigură menținerea organismului în stare de funcționare. Medicul nu ne face sănătoși, ci ne asigură că, dacă vom urma terapia respectivă, putem să ne reluăm activitatea normală sub supraveghere medicală permanentă. Deci: medicina, ca disciplină de studiu, instituție și profesie, nu poate înlătura disfuncțiile sistemului nostru fiziologic și nici nu poate fi culpabilizată de existența bolilor.

În mod similar, sociologia, plecând de la disfuncții sociale (problemele sociale), prin cercetări empirice (practice) făcute de profesioniștii de profil, și anume  sociologii, realizează analize comparative, pe baza cărora propune un diagnostic social, prin care promovează alternative posibile de decizie, oferite actorilor decizionali aflați în intervalul de autoritate al lideranței. În acest fel, sociologia  nu se substituie deciziei, dar are un rol indispensabil în asigurarea realismului deciziilor, preîntâmpinând luarea deciziilor pe baza aprecierilor de factură impresionistă. Pe aceste coordonate, se asigură stabilitatea sistemului social, se pot face prognoze realiste și se pot explora resursele de prosperitate ale sistemului social. Deci, similar cu medicina, sociologia nu se poate face responsabilă de existența problemelor sociale și nici de imposibilitatea eradicării lor. Identificarea naturii problemelor, a ariei lor de manifestare și a profunzimii lor, ca prerogative ale managementului de succes, nu se pot face fără recurs la sociologie.

Pe scurt, ce se poate întâmpla prin renunțare la diagnosticul sociologic, este suficient să amintim  experiența guvernării comuniste: fără diagnostic sociologic, deciziile luate în guvernarea comunistă, exclusiv pe baza unor aprecieri subiective, au ignorat tendințele inerente ale realității sistemului social, iar problemele sociale, neidentificate la vreme, s-au agravat, au intrat în metastază managerial; sistemul social a scăpat de sub control, s-a prăbușit prin implozie și a mers la cimitirul istoriei…

Iată care sunt consecințele evitării aportului calificat al diagnosticului social, pe care numai sociologia îl poate pune!

Afirmată prin valoroase contribuții la dialogul internațional focalizat pe explorarea soluțiilor la marile probleme ale lumii contemporane, Școala de sociologie din universitatea craioveană este și un partener valabil de dialog cu multe universități europene și nu numai; împreună cu acestea a redactat primul Tratat de sociologie generală din România.

Ca arie de expertiză, deține deja un rol recunoscut la nivel național, în monografiile urban-rurale actuale, precum și în cercetarea fluxurilor migratorii contemporane, domeniu în care a publicat 14 cercetări focalizate pe locul și rolul românilor în diaspora, cercetări realizate fără suporturi financiare și logistice din partea autorităților de profil.

Remarcabilă prin palmares, Școala sociologică din Craiova constituie un potențial valoros de evoluție și de creativitate, care așteaptă să fie valorificat atât de autorități locale, regionale sau naționale, cât și de comunitatea științifică de profil.

Marilor Seniori care au ctitorit facultatea, recunoștința noastră sinceră și cea mai caldă deferență; mai tinerilor profesori care nu au avut această șansă, le amintim un vechi proverb din înțelepciunea chinezească : ”Când bei apă, oricât de însetat ai fi, să nu uiți cine a săpat fântâna!”

La scara vieții individului este foarte mult; la scara Eternității este foarte puțin un sfert de veac!

Să rămâneți în topul celor excepționali, în veacurile fără sfârșit ale sociologiei!

Prof.univ.dr. Ștefan  Buzărnescu

Universitatea de Vest din Timișoara

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*